Executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt reglementate de Legea nr. 254/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 514/2013.

Această lege se consideră întru totul neconstituţională iar în acest sens a fost sesizată Curtea Constituţuinală cu o excepţie de neconstituţionalitate.

Cum s-a motivat excepţia?

S-a considerat că aplicarea Legii nr. 254/2013, în lipsa unui regulament de aplicare a acesteia, este neconstituţională, fiind contrară atât dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, cât şi prevederilor convenţionale privind obligaţia de a respecta drepturile omului, dreptul la un proces echitabil şi interzicerea abuzului de drept.

Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 187 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestui alineat, dar nu mai târziu de la data intrării în vigoare a Legii nr. 254/2013, Guvernul trebuia să adopte hotărârea privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013. Art. 187 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 a intrat în vigoare la 5 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la data de 19 august 2013, iar termenul prevăzut de lege pentru adoptarea Regulamentului său de aplicare era 19 februarie 2014, dar nu mai târziu de la data intrării în vigoare a legii, care a fost 1 februarie 2014.

Susţine că există doar un proiect al Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, nepublicat în Monitorul Oficial al României, astfel încât, potrivit art. 108 alin. (4) din Constituţie, acesta este inexistent. În plus, autorul excepţiei susţine că Legea nr. 254/2013 nu are o normă de punere în aplicare, similar legii anterioare privind executarea pedepselor, astfel încât aceasta nu întruneşte toate exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate.

Care a fost decizia Curţii Constituţionale?

Faţă de motivele de neconstituţionalitate formulate de autori, Curtea reţine că prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative după alin. (1) al art. 188 din Legea nr. 254/2013 s-a introdus un nou alineat, alin. (2), care prevede aplicabilitatea actelor normative existente până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea Legii nr. 254/2013, în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităţilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenţie, centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi centrelor de arestare preventivă.

Competenţa de a interpreta şi aplica prevederile art. 188 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 revine însă judecătorului învestit cu soluţionarea litigiului, aspectele invocate de autori neintrând sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 254/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Astfel prin Decizia nr. 648/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 985/2016, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate.