Una dintre cauzele care înlătură răspunderea penală este împăcarea părţilor. Potrivit legislaţiei, art. 159 C. penal, aceasta poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres. Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.

Vom prezenta în cele ce urmează o speţă practică, şi anume Decizia nr. 778/2014 pronunţată de Curtea de Apel.

Astfel fiind investită cu soluţionarea cauzei prima instanţă a reţinut ca prezente în faţa instanţei, părţile au declarat că doresc să se împace şi în raport de poziţia procesuală a acestora, de fapta imputată inculpatului I. T. şi de dispoziţiile art. 231 alin.2 Cod penal, a dispus în temeiul art. 396 alin.6 Cod procedură penală şi art. 16 lit. g Cod procedură penală încetarea procesului penal intervenit între persoana vătămată U. V. şi inculpatul I.T., prin împăcarea părţilor.

Potrivit ştirilor juridice, spre deosebire de retragerea plângerii prealabile care este un act unilateral de voinţă, împăcarea părţilor constituie un act bilateral, implicând în mod necesar acordul de voinţă al persoanei vătămate şi al inculpatului.

Trebuie să avem în vedere că încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de ambele părţi, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice.

În cauza de faţă persoana vătămată U.V., prezentă personal, a precizat că nu are pretenţii civile şi doreşte să se împace cu inculpatul. La următorul termen de judecată este prezent doar inculpatul I. T. care declară că doreşte să se împace cu persoana vătămată, context în care prima instanţă pronunţă soluţia de încetare a procesului penal reţinând că părţile prezente în faţa instanţei au declarat că doresc să se împace.

Soluţia dată în cauză este greşită, împăcarea părţilor nu poate fi echivocă, fiind necesar să conţină în mod clar acordul de voinţă al persoanelor care s-au hotărât să se împace.

În concluzie, din cele menţionate mai sus deducem că, persoana vătămată şi-a exprimat doar intenţia de a se împăca ceea ce nu echivalează cu existenţa unui acord clar şi precis de împăcare, nu relevă fără echivoc voinţa de stingere a  conflictului născut între ea şi inculpat, instanţa reţinând greşit că sunt întrunite cerinţele împăcării părţilor.