Aleşii locali au un statut special, statut care este reglementat prin Legea nr. 393/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 912/2004. Aceasta îşi propune să stabilescă condiţiile de exercitare a mandatului de către aleşii locali şi a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în baza mandatului încredinţat.
Aceasta reglementează şi registrul de interese, astfel se consideră că aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia. Această prevedere îşi găseşte reglementarea în art. 75 lit. b) din legea mai sus menţionată.
Potrivit ştirilor juridice, s-a considerat că această dispoziţie este neconstituţională invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate s-a argumentat că prevederile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la condiţiile calitative de previzibilitate şi claritate ale normei legale, invocate prin prisma dispoziţiilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie. Astfel, sintagma “relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia” cuprinsă în textul art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004 cuprinde o formulare generală a cărei sferă de cuprindere nu poate fi determinată şi, astfel, este lipsită de claritate şi previzibilitate. Prin modul în care este redactat, textul de lege criticat s-ar putea interpreta în sensul că alesul local se află în conflict de interese dacă ar crea un beneficiu sau un dezavantaj implicit pentru instituţia al cărei angajat este, de vreme ce textul legal criticat nu distinge între “orice persoană juridică” şi autoritatea publică din care face parte individul căruia i se adresează norma juridică.
Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect, prin Decizia nr. 598/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 974/2016, reţinând că autoarea excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci susţine, în realitate, aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice. Trebuie să reţinem că, controlul de constituţionalitate semnifică verificarea conformităţii prevederilor legale criticate cu normele şi principiile fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidenţierea unui raport de contrarietate dintre acestea, şi nu interpretarea, aplicarea, modificarea ori completarea textelor legale.
De reţinut este faptul că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.