Debitorii care au de incasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţi sau instituţii publice trebuie să urmeze procedura care a fost adoptată recent. Astfel, o noutate legislativă în materie o reprezintă Ordinul nr. 3454/2016 pentru aprobarea Procedurii de executare silită în cazul debitorilor care au de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţi sau instituţii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 968/2016.
Care sunt etapele pentru recuperarea creanţelor?
1.Depunerea cererii şi a atestatului
Debitorul care înregistrează obligaţii fiscale restante pentru care sunt în derulare măsuri de executare silită aplicate de către organul fiscal central competent în administrarea creanţelor fiscale datorate de către acesta, denumit în continuare organ fiscal competent, şi care are de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţi sau instituţii publice poate depune la organul fiscal competent o cerere însoţită de documentul eliberat de autoritatea sau instituţia publică (atestat), prin care solicită aplicarea prevederilor art. 230 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, privind somaţia.
La cerere debitorul anexează, în original, documentul eliberat de autorităţile sau instituţiile publice prin care se certifică cuantumul sumelor certe, lichide şi exigibile pe care debitorul le are de încasat de la acestea şi anume atestatul.
Atestatul trebuie să cuprindă obligatoriu mai multe elemente: denumirea autorităţii sau instituţiei publice; numărul şi data emiterii acestuia; cuantumul sumelor certe, lichide şi exigibile datorate la data emiterii acestuia de către autoritatea sau instituţia publică; precizarea că este emis în vederea aplicării prevederilor art. 230 din Codul de procedură fiscală şi angajamentul că de la data eliberării nu efectuează plăţi către debitor pentru stingerea sumelor cuprinse în atestat până la plata sumelor pentru care a fost înfiinţată poprirea sau până la comunicarea de către organele fiscale a deciziei de ridicare a măsurii de executare silită asupra sumelor datorate debitorului de către terţi sau a înştiinţării că nu sunt în curs noi măsuri de executare silită, după caz; numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanelor împuternicite ale autorităţii sau instituţiei publice; ştampila autorităţii sau instituţiei publice.
2. Executarea silită este începută
În cazul în care executarea silită este începută iar debitorul a depus cererea şi atestatul, aceasta continuă prin poprirea sumelor certe, lichide şi exigibile datorate debitorului de către instituţia sau autoritatea publică, acestea din urmă indisponibilizând sumele după cum urmează: în limita cuantumului sumelor certe, lichide şi exigibile, înscrise în atestat, în situaţia în care valoarea creanţelor, înscrise în titlurile executorii, este mai mare sau egală decât acesta sau în limita creanţelor rămase nestinse din titlurile executorii, în situaţia în care cuantumul sumelor certe, lichide şi exigibile, înscrise în atestat, este mai mare decât acestea.
Potrivit ştirilor juridice, organul fiscal competent are la dispoziţie 5 zile de la data depunerii cererii însoţite de atestatul eliberat de autoritatea sau instituţia publică, să comunice autorităţii sau instituţiei publice adresa de înfiinţare a popririi asupra sumelor pe care debitorul le are de încasat de la autorităţi sau instituţii publice, înştiinţând despre aceasta debitorul.
După ce poprirea a fost înfiinţată instituţia sau autoritatea publică este obligată să efectueze una dintre următoarele operaţiuni: în cazul în care nu datorează vreo sumă de bani debitorului – să înştiinţeze cu privire la aceasta organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea adresei de înfiinţare a popririi; în cazul în care autoritatea sau instituţia publică dispune de disponibilităţi băneşti în limita sumei înscrise în adresa de înfiinţare a popririi – să plătească de îndată sumele pentru care s-a înfiinţat poprirea; în cazul în care autoritatea sau instituţia publică nu dispune de disponibilităţi băneşti în limita sumei înscrise în adresa de înfiinţare a popririi – să plătească cu prioritate, din sumele existente şi cele viitoare, sumele pentru care s-a înfiinţat poprirea.
Ordinul prevăzut mai sus conţine şi modelul cererii privind aplicarea prevederilor art. 230 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, modelul atestatului, modelul înştiinţării privind aplicarea prevederilor art. 230 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
De reţinut!
Adoptarea acestei proceduri este luată în contextul în care, prin art.230 din Codul de procedură fiscală, a fost reglementată o procedură specială de executare silită aplicabilă doar contribuabililor care, concomitent cu obligațiile fiscale pe care le au de plătit statului, dețin și creanțe asupra statului, concretizate în sume certe, lichide și exigibile pe care le au de încasat de la instituții sau autorități publice. Contribuabilii care nu și-au putut încasa la timp creanțele comerciale de la instituții sau autorități ale statului vor fi protejați de măsurile de executare pe care tot statul, prin administrația fiscală, le putea lua asupra lor cu toate că neplata obligațiilor fiscale ale acestora era determinată tocmai de neîncasarea la termen a acestor creanțe de la alte instituții ale statului.
Noua procedură limitează practic aplicarea executării silite, în limita creanței pe care contribuabilul o are de încasat de la o instituție sau autoritate a statului, la poprirea pe care administrația fiscală o înființează la acea instituție sau autorităte publică debitoare în raport cu contribuabilul.
Astfel, rezultă că, în această situație, fiscul suspendă celelalte măsuri de executare (poprirea conturilor bancare, sechestrarea bunurilor sau poprirea altor terți debitori ai contribuabilului) până la încasarea creanțelor sale de la instituțiile debitoare, asigurându-se astfel o echitate deplină în raportul fiscului cu contribuabilul.