Buna desfășurare a procesului penal constituie o garanție pentru respectarea principiului fundamental al caracterului echitabil și al termenului rezonabil în procesul penal. În caz de nerespectare a cerințelor legale impuse de normele procesuale, conduita subiecţilor de drept angrenaţi în îndeplinirea actului de justiție va fi sancționată în baza dispozițiilor legale referitoare la abaterile judiciare.

Legislaţia penală, art. 283 alin. 4) lit. i C. procedură penală prevede că se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei manifestările ireverenţioase ale părţilor, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror.

Această dispoziţie a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate invocându-se că se încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (1) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) cu privire la instanţele judecătoreşti, art. 132 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie privind protecţia proprietăţii.

În motivarea excepţiei se susţine că norma criticată înlătură caracterul echitabil al procesului penal, întrucât nu prevede şi sancţionarea judecătorului sau a procurorului pentru manifestări ireverenţioase faţă de părţi sau faţă de avocatul acestora, motiv pentru care textul criticat contravine, totodată, principiului egalităţii în drepturi. Se mai susţine că textul criticat este lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât sintagma “manifestare ireverenţioasă” nu este definită, în mod expres, în legislaţia în vigoare, condiţii în care conţinutul acesteia este lăsat la aprecierea procurorului, aspect care, având în vedere caracterul penal al sancţiunilor stabilite prin art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, determină încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

Curtea Constituţională constată că participanţii la procedurile judiciare enumeraţi în cuprinsul textului criticat, care au obligaţia de a manifesta respect cu ocazia participării la diferite acte procesuale pe parcursul desfăşurării procesului penal, se află într-o situaţie juridică diferită de cea a judecătorului şi a procurorului, ca organe judiciare ce au obligaţia înfăptuirii actului de justiţie. Aşa fiind, sancţionarea de către legiuitor a manifestărilor ireverenţioase ale părţilor, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror nu este de natură a discrimina prima categorie de participanţi la procedurile judiciare în raport cu cea de-a doua, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Curtea constată că dispoziţiile ce reglementează înfăptuirea justiţiei în numele legii, realizarea justiţiei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de către celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege şi, respectiv, desfăşurarea activităţii procurorilor conform principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

Prin urmare, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 431/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 935/2016.