Abţinerea sau recuzarea judecătorului a fost discutată de către noi în mai multe articole anterioare, însă acest subiect se pare că constituie un motiv constant de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate. Reamintim că în legislaţie se prevăd cazurile de incompatibilitate în art. 64-64 C. procedură penală, iar persoana aflată într-un asemenea caz este obligată să declare că se abţine sau persoana interesată poate face o cerere de recuzare.

Cea mai mare nemulţumire vine însă din modul de soluţionare a acestor cereri, soluţionarea abţinerii sau recuzării se face în camera de consiliu, acesta din urmă a fost şi motivul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei s-a susţinut că dispoziţiile art. 68 alin. (5) din Codul de procedură penală, care prevăd soluţionarea în camera de consiliu, încalcă în mod flagrant dreptul la un proces echitabil în componenţa sa referitoare atât la garanţia contradictorialităţii şi a publicităţii şedinţei de judecată, cât şi în privinţa dreptului la apărare în condiţiile în care cererea de recuzare formulată de către inculpat este soluţionată de către judecător sau completul de judecată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

Faptul că inculpatul se află în imposibilitate de a pune concluzii cu privire la cererea pe care a formulat-o contravine prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care reglementează dreptul inculpatului de a se apăra el însuşi sau de a fi asistat de un avocat. Se apreciază că, în condiţiile în care textul de lege nu prevede obligativitatea citării părţilor şi posibilitatea participării acestora la soluţionarea procedurii în condiţii de contradictorialitate, se produce o perturbare serioasă la nivelul tuturor garanţiilor dreptului la un proces echitabil, atât de necesare unui proces penal în lumina exigenţelor europene şi constituţionale.

Curtea Constituţională susţine că reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri. Se menţionează faptul că dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări şi poate asculta procurorul, subiecţii procesuali principali, părţile şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se solicită.

Curtea a reţinut că normele privind soluţionarea cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului persoanei ca în tot cursul procesului să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, astfel încât nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare.

Având în vedere motivarea Curţii, acesteia nu îi rămâne decât să respingă, ca neîntemeiată, excepţia, soluţie constatată în Decizia nr. 441/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 912/2016.