În ceea ce priveşte procedura de cameră preliminară cu toţii ştim că judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate sau ridicate din oficiu. pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului. Art. 342 C. procedură penală prevede că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Potrivit ştirilor juridice, în ceea ce priveşte soluţiile pe care le poate pronunţa, art. 346 alin. 3 C. procedură penală prevede că judecătorul de drepturi şi libertăţi poate restitui cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut de lege, iar neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii sau dacă s-au exclus toate probele administrate în cursul urmării penale. Un alt caz de restituire îl reprezintă posibilitatea procurorului de a solicita rstituirea cauzei în condiţiile legii.

Se consideră că prin modul de reglementare a legislaţiei se instiuie unele restricţii, iar în acest sens a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei se susţine că restrângerea cazurilor în care judecătorul de cameră preliminară poate restitui cauza la parchet la cele prevăzute la art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală constituie o limitare excesivă a sferei de incidenţă a dispoziţiilor art. 342 din acelaşi cod şi în acelaşi timp a voinţei legiuitorului referitoare la obiectul procedurii în camera preliminară. Se susţine că se încălcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie deoarece nu se poate proceda la restituirea cauzei la parchet şi în cazul constatării încălcării normelor privind competenţa materială a organului de urmărire penală.

Are loc şi încălcarea dreptului la apărare deoarece prevederile de mai sus dau posibilitatea judecătorului de cameră preliminară să dispună începerea judecăţii, chiar dacă inculpatul nu a beneficiat de dreptul de a studia dosarul cauzei.

Curtea Constituţională a analizat dispoziţiile invocate şi a constatat că ele constituie garanţii ale drepturilor fundamentale. Consideră că lipsa prevederii exprese, în cuprinsul art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, a dreptului judecătorului de cameră preliminară de a restitui cauza la parchet în situaţia constatării împrejurării că urmărirea penală a fost efectuată de către un organ de urmărire penală necompetent, nu este de natură a încălca drepturile fundamentale. Accesul liber la justiţie presupune accesul la toate mijloacele procesuale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.

Dreptul la apărare conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept include participarea la şedinţele de judecată, invocarea excepţiilor prevăzute de legea penală, folosirea mijloacelor de probă, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.

Având în vedere cele menţionate mai sus, s-a repins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 471/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 877/2016.