În iunie 2015, CEDO a pronunțat o hotărâre în care a reunit cererile a douăzeci de români care s-au plâns de condițiile precare din penitenciare. Potrivit acestei hotărâri, CEDO a constatat că 18 penitenciare și 3 centre de arest preventiv nu îndeplinesc condițiile privind prevenirea torturii și a tratamentelor inumane și degradante. Suma de plată la care a fost obligat statul român este o sumă record de 161.700 euro reprezentând daune morale.

O modalitate de a stopa aceste condamnări pe bandă rulantă ar fi aceea de a se crea condiții decente în aceste penitenciare. Cei condamnați își ispășesc pedepsele pentru faptele pe care le-au săvârșit fără ca acest lucru să însemne că sunt condamnați să trăiască în condiții insalubre, în spații supraaglomerate, fără căldură, fără lumină naturală sau artificială adecvată, cu un acces limitat la apa caldă și la dușuri, să fie obligați să stea în celule cu alți deținuți fumători devenind astfel fumători pasivi și să aibă o hrană inadecvată.

Cei care ar putea să se implice și să stopeze aceste condamnări pe bandă rulantă, dau nepăsători din umeri sau spun că s-au luat toate măsurile ce trebuiau luate, dar, în realitate, nu s-a schimbat absolut nimic. Și uite, așa ne-am asigurat un prim loc în UE la numărul de condamnări ale CEDO cu privire la tratamentele inumane aplicate deținuților.

Soluții ar fi, dar nu le caută nimeni. În multe state civilizate s-a adoptat o lege a grațierii colective și astfel a fost eliminată supraaglomerarea din penitenciare. Aleșii noștri ezită să discute legea amnistiei și grațierii considerând-o neimportantă. O modalitate de stopare a acestor condamnări pe care le plătește fiecare român din propriul buzunar, ar fi construirea unui sistem de penitenciare noi care să respecte standardele europene, sens în care s-ar putea atrage bani europeni pentru acest lucru.

Angajații din penitenciare, la rândul lor, sunt subordonați acestui sistem din care fac parte și obligați, la rândul lor, să trăiască atâta timp cât sunt la serviciu în niște condiții pe care nu le putem numi nici măcar decente.

Fără să considere utilă găsirea unor soluții pentru a crea niște condiții decente în penitenciare, legiuitorul a considerat că se impune să adopte un act normativ în care să precizeze care este modul de organizare și funcționare a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Astfel, în Monitorul Oficial 849 din 26 octombrie 2016 a fost publicată HG 756/2016 pentru organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei.

Ce este ANP?

Știrile juridice prevăd că aceasta este o instituție publică de interes național care are sediul în București și funcționează în subordinea Ministerului Justiției și este coordonată de ministrul justiției. Instituția este finanțată din subvențiile acordate de la bugetul de stat și din venituri proprii. Personalul din sistemul administrației penitenciarelor este format din funcționari publici cu statut special, funcționari publici și personal contractual.

Pentru a realiza obiectivele, ANP cooperează cu instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, cu asociații neguvernamentale și cu persoane fizice și juridice.

Începând cu 26 octombrie 2016 Subunitatea de pază și escortare deținuți transferați se preia în structura ANP cu personalul și posturile existente.

Cine asigură conducerea ANP?

Conducerea ANP este asigurată de Directorul general. Acesta are calitatea de ordonator secundar de credite, reprezintă instituția în relația cu Ministerul Justiției și cu alte autorități. El este numit prin ordin al ministrului justiției și poate emite decizii în desfășurarea activității sale. Directorul general răspunde pentru activitatea sa în fața ministrului justiției.

Noutățile legislative prevăd că directorul general poate fi ajutat de 3 directori generali adjuncți în activitatea de conducere. Acești directori generali adjuncți sunt numiți prin ordin al ministrului justiției și exercită atribuțiile delegate de directorul general. Aceștia pot angaja și reprezenta ANP pe baza mandatului expres dat de directorul general.

La propunerea directorului general, ministrul justiției numește pe directorii din ANP. Șefii de servicii, de birouri, de secții și personalul de execuție sunt numiți de directorul general la propunerea directorilor generali adjuncți.

Organul consultativ în stabilirea măsurilor de îmbunătățire a activității este Consiliul de conducere format din directorul general, directorii generali adjuncți și șefii structurilor din subordinea lor. În cadrul ANP funcționează și Consiliul tehnico-economic care are ca obiectiv analizarea și avizarea documentațiilor tehnico-economice elaborate de proiectanți de specialitate finanțate din fonduri publice sau din credite externe contractate sau garantate de stat.

Drepturi doar pe hârtie!

Se spune că hârtia suportă orice. Așa și în cazul de față, legiuitorul a prevăzut că ANP își va desfășura activitatea respectând Declarația Universală a Drepturilor Omului, Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Apare întrebarea, dacă ANP respectă aceste drepturi ale omului, de ce CEDO continuă să ne condamne pentru încălcarea drepturilor omului? Este adevărat că angajații din penitenciare nu au nicio vină cu privire la condițiile de aici și cu atât mai puțin românii care suportă costurile acestor condamnări. Probabil că indiferența celor care ar putea schimba ceva și ignoranța societății în fața acestor aspecte sunt la baza situației în care ne aflăm.

Poate că trăsătura generală a stadiului în care ne aflăm este că  „în jurul nostru, ignoranța face progrese”  (Tristan Bernar), pentru că „ignoranța este noaptea minții, dar o noapte fără lună și stele.”  (Confucius)