Cererea de apel formulată de persoana amendată conform art. 409 C.p.p. împotriva încheierii de aplicare a amenzii judiciare, respectiv a încheierii de respingere a cererii de anulare a amenzii judiciare, este inadmisibilă. Asta a decis Curtea de Apel într-o decizie pronunţată.

Care au fost motivele care au stat la baza acestei soluţii?

Prin încheierea Judecătoriei din 10.11.2015 s-a dispus, între altele, în temeiul dispoziţiilor art. 283 alin.3 C. pr. pen. aplicarea unei amenzi în cuantum de 2000 lei pentru lipsa nejustificată a avocatului ales al inculpatului, respectiv avocatul G.M.G.

Prin încheierea din 07.12.2015 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de anulare a amenzii judiciare, formulată de petentul G.M.G. şi a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare statului. Apelantul G.M.G. a solicitat admiterea apelului şi anularea amenzii, cu precizarea că la termenul din 10.11.2015 s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta.

Potrivit ştirilor juridice, Curtea a reţinut că potrivit dispozițiilor art. 284 alin. 2 C.p.p., persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare.

Potrivit art. 409 alin. 1 lit. e C.p.p., poate declara apel martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, indemnizaţiile cuvenite acestora şi amenzile judiciare aplicate. Din analiza dispozițiilor legale menționate, Curtea constată că cererea de apel formulată de persoana amendată conform art. 409 C.p.p. împotriva încheierii de aplicare a amenzii judiciare, respectiv a încheierii de respingere a cererii de anulare a amenzii judiciare, este inadmisibilă, întrucât controlul judiciar poate fi exercitat de către persoanele limitativ enumerate în textul legal menționat doar cu privire la chestiuni ce nu au fost soluționate printr-o procedură specială de contestare. O concluzie contrară ar însemna că orice soluție a instanței pentru care legea prevede o cale specială de atac poate fi supusă căilor ordinare de atac, cum ar fi de exemplu, încheierea de menținere a măsurii arestării preventive care ar putea fi desființată în calea ordinară de atac a apelului (înlocuindu-se măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar), deși a făcut obiectul contestației întemeiate pe dispozițiile art. 206 C.p.p.

Așadar, atâta timp cât legea prevede o cale specială de atac împotriva unor încheieri (cum este calea de atac a cererii de anulare a amenzii judiciare, exercitate împotriva încheierii prin care s-a aplicat amenda judiciară), nu mai poate fi exercitată calea ordinară de atac a apelului, pentru a declanșa un nou control judiciar. Singura excepție ar fi situația căii de atac exercitate de persoana amendată în cazul în care amenda judiciară ar fi aplicată prin sentința apelată, deci neexistând posibilitatea parcurgerii unei proceduri speciale, separate, de contestare.