Potrivit legislaţiei măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Caz practic

Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti,  petentul Ţ.P. a solicitat instanţei restituirea bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 14.12.2005 şi consemnate în procesul verbal din data de 23.12.2005, sechestru asigurător menţinut prin decizia penală nr. 150A/12.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. 20535.02/3/2006.

În motivarea cererii reclamantul susţine că, prin decizia penală nr. 1560A/12.12.2014, Curtea de Apel Bucureşti  Secţia I Penală a decis, în privinţa sa, instituirea măsurii sechestrului asigurător şi asupra obiectelor din metale preţioase şi aliaje ale acestora şi pietre preţioase şi semipreţioase, ridicate de la  inculpat, conform procesului-verbal nr. 21320 din data de 23.12.2005 şi inventarului aferent.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Conform rechizitoriului din data 06 iunie 2006 întocmit în dosarul nr. 331/D/P/2002 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitatc Organizată şi Terorism în urma percheziţiei domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului Ţ. P. au fost găsite bijuterii din aur care au fost depuse la Directia Finanţelor Publice, Autoritatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică”.
În dosarul nr. 2053502/3/2006, prin sentinta penală nr. 556/17 din data 02.07.2013, prin care s-a soluţionat cauza penală privind pe inculpat, Tribunalul Bucureşti Secţia a ll-a penală a dispus: ..În baza art. 357 alin. 2 lit. c şi e  C. proc.pen. revocã măsurile asiguratorii luate pe parcursul urmăririi penale in privinta inculpatilor, cu consecinţa restituirii bunurilor inculpatilor care au făcut  obiectul acestor măsuri şi, de asemenea. restituie celelalte bunuri ridicate cu ocazia perchezitiilor domiciliare, care nu au fost deja restituite “.

Potrivit ştirilor juridice, petentul prin apărătorul său şi-a precizat temeiul de drept, ca fiind art. 232  C. proc. fiscală. Potrivit art. 232 C. proc. fiscală (1) Confiscările dispuse potrivit legii se duc la îndeplinire de către organele care au dispus confiscarea. Confiscările dispuse de procurori sau de instanţele de judecată se duc la îndeplinire de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative sau, după caz, de către alte autorităţi publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor în cauză, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Economiei şi Finanţelor, conform legii. (2) În situaţia în care confiscările dispuse de procurori sau de instanţele de judecată privesc sume exprimate în monedă străină, sumele se vor converti în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data rămânerii definitive a măsurii confiscării. (3) Sumele confiscate, precum şi cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai puţin cheltuielile impuse de ducerea la îndeplinire şi de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz, conform legii.

Prin decizia penală nr. 1560/A/12.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă, asupra bunurilor, pe care petentul solicită a-i fi restituite, s-a instituit măsura sechestrului asigurător în vederea garantării executării măsurii confiscării speciale în folosul statului.
Prin urmare, instanţa, a reţinut că temeiul de drept indicat de apărătorul petentului nu se subscrie şi nu se corelează cu situaţia de fapt descrisă în cerere, pe de o parte, pe de altă parte, din extrasul sentinţei penale depuse la dosar rezultă că bunurile au fost confiscate (pentru unul din cazurile prevăzute la art. 112 C. penal) în virtutea garantării executării măsurii confiscării dispuse.