În ceea ce priveşte soluţiile de neurmărire şi de netrimitere în judecată după examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin ordonanţă şi poate dispune renunţarea la urmărirea penală, când nu există interes public pentru continuarea urmăririi penale.
Ne întrebăm cum se interpretează noţiunea de “interes public” de mai sus. Vom analiza un caz practic în acest sens.
Situaţia de fapt
Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.09.2016, sub nr. x/202/2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi a solicitat confirmarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţa din19.09.2016 emisă în dosarul nr. x/P/2016.
În fapt, prin ordonanţa din data de 21.04.2016, s-a început urmărirea penală pentru infracţiunile de uzul de armă letală, fără drept prev. de art. 343 alin. 1 C. penal şi distrugere prev. de art. 253 alin. l C. penal.
Prin ordonanţa din data de 28.04.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul B. V. pentru infracţiunea de uz de armă letală, fără drept prev. de art. 343 alin. 1 C. penal, reţinându-se că la data de 04.04.2016 fiind deţinător autorizat de armă letală cu glonţ, a executat fără drept un foc de armă în direcţia imobilului fratelui său, distrugându-i un geam de la bucătărie.
Din analiza actelor de urmărire penală rezultă că, în cauză cu privire la infracţiunea de uzul de armă letală, fără drept prev. de art. 343 alin. 1 C. penal pot fi aplicate prevederile art. 318 alin 1, 2 şi 3 C. procedură penală întrucât nu există interes public concret în efectuarea urmăririi penale privind această infracţiune, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de cel mult 3 ani, circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, urmările produse precum şi circumstanţele personale ale suspectului care a manifestat o atitudine sinceră şi cooperantă, este o persoană în vârstă şi se află la primul conflict cu legea penală.
Ca urmare, potrivit legislaţiei, art. 318 pct. 15 C. procedură penală, judecătorul de cameră preliminară urmează ca în baza art. 318 al. 15 lit. a C. procedură penală să respingă cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţa de renunţare la urmărire penală din data de 19.09.2016, pronunţată în dosarul nr. x/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi trimite cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Cum se interpretează noţiunea de “interes public”?
Potrivit ştirilor juridice, legiuitorul a prevăzut că, interesul public se analizează în raport cu:
a) conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei;
b) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei;
c) scopul urmărit;
d) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii;
e) eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia;
f) atitudinea procesuală a persoanei vătămate;
g) existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii.
În concluzie interesul public nu înseamnă numai analiza modului şi mijloacelor în care a fost săvârşită infracţiunea de către suspect, atitudinea suspectului după săvârşirea faptei, anume eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi circumstanţele personale ale suspectului, ci şi interesul cetăţeanului, părţii vătămate în cazul nostru, care are drepturi recunoscute şi garantate de Constituţie şi care s-a adresat autorităţilor publice pentru apărarea şi garantarea drepturilor sale. De altfel, interesul public este acel interes care implică garantarea şi respectarea de către instituţiile şi autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienţei, eficacităţii şi economicităţii cheltuirii resurselor.