Restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat a constituit o problemă în România. După mai multe tentative eşuate de stabilire a modului de despăgubire şi ca urmare a intervenţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/2013.
Însă nici acest act normativ nu a scăpat de critici, invocându-se mai multe excepţii de neconstituţionalitate în ceea ce îl priveşte.
Potrivit ştirilor juridice, unul dintre motivele de neconstituţionalitate l-a constituit teza a doua din art. 4 al legii care prevede că dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor,
Motivele excepţiei
Se susţine că deşi Legea nr. 165/2013 recunoaşte şi consacră în continuare, în mod formal, ca şi legislaţia reparatorie anterioară, principiul prevalenţei restituirii în natură, în realitate, dispoziţiile sale se îndepărtează în mod substanţial de acesta. Actuala reglementare pune persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii într-o situaţie vădit mai grea şi mai nefavorabilă prin comparaţie cu modul în care se putea beneficia de instituţia compensării anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Or, este neconstituţional ca unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, determinată de depunerea notificărilor în acelaşi interval de timp, fixat potrivit Legii nr. 10/2001, să li se creeze regimuri diferite de aplicare a regulilor şi mecanismelor compensării.
Sistemul de acordare a măsurilor reparatorii prin compensarea prevăzută la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este dezavantajos şi prejudiciabil pentru subiecţii Legii nr. 10/2001, persoane îndreptăţite care au introdus, au promovat şi au avut pe rolul instanţelor de judecată procese având ca obiect obţinerea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensaţie, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, precum şi la data modificării şi completării acesteia prin Legea nr. 368/2013, în raport de alţi subiecţi care au introdus procese tot anterior apariţiei acestor legi, dar care au fost soluţionate până la acele momente.
Decizia Curţii Constituţionale
Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate.
Curtea a precizat că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Astfel în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului
Ne putem da seama din cele menţionate mai sus, că instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 388/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 835/2016.