Sistemele de utilităţi publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico – edilitare a unităţilor administrativ – teritoriale, sunt bunuri de interes şi folosinţă publică şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităţilor administrativ – teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietăţii publice sau private a acestora, după caz.
Potrivit art. 6 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 republicată în Monitorul Oficial nr. 121/2013, prevede că serviciile de utilităţi publice se organizează şi se administrează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind administraţia publică locală, descentralizarea administrativă şi financiară, dezvoltarea regională, finanţele publice locale şi cu respectarea principiilor: autonomiei locale; descentralizării serviciilor publice; subsidiarităţii şi proporţionalităţii; responsabilităţii şi legalităţii; asocierii intercomunitare; dezvoltării durabile şi corelării cerinţelor cu resursele; protecţiei şi conservării mediului natural şi construit; asigurării igienei şi sănătăţii populaţiei; administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ – teritoriale; participării şi consultării cetăţenilor; liberului acces la informaţiile privind serviciile publice.
Acest articol a ridicat mai multe obiecţii considerându-se că dispoziţiile acestuia încalcâ prevederile constituţionale.
Motivarea excepţiei
Potrivit ştirilor juridice, se consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece permit un transfer al atribuţiilor consiliilor locale către asociaţiile intercomunitare, care sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică. Arată că, potrivit art. 2 din Legea nr. 51/2006, prin “asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice” se înţelege asociaţia de dezvoltare intercomunitară definită potrivit prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, având ca obiect înfiinţarea, organizarea, reglementarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a serviciilor de utilităţi publice furnizate/prestate pe raza de competenţă a unităţilor administrativ – teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice, de interes zonal ori regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente acestor servicii.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, administraţia publică în unităţile administrativ – teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit. Comparând textul art. 2 din Legea nr. 215/2001 cu textul art. 6 din Legea nr. 51/2006, se constată lipsa din ultimul text de lege a principiului deconcentrării serviciilor publice. Potrivit art. 120 alin. (1) din Constituţie intitulat cu titlu marginal “Principii de bază”, administraţia publică din unităţile administrativ – teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. Ca atare, textul art. 6 din Legea nr. 51/2006 este neconstituţional, întrucât nu cuprinde desfăşurarea serviciilor de utilităţi publice cu respectarea principiului deconcentrării serviciilor publice.
Motivarea Curţii Constituţionale
Curtea observă că textul art. 6 din Legea nr. 51/2006 este criticat prin prisma unei pretinse lacune legislative constând în nereglementarea în cuprinsul său a principiului deconcentrării serviciilor publice, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, contravine art. 120 alin. (1) din Constituţie. Or, Curtea precizează că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, critica cu un atare obiect fiind inadmisibilă.
Curtea reţine că organizarea şi administrarea serviciilor comunitare de utilităţi publice se realizează de către autorităţile administraţiei publice locale direct sau prin asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind administraţia publică locală. Ca atare, Curtea reţine că organizarea şi administrarea serviciilor publice de către autorităţile administraţiei publice locale prin asociaţiile de dezvoltare intercomunitară are loc cu respectarea principiului autonomiei locale, dispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie referitoare la principiul deconcentrării serviciilor publice ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ – teritoriale neavând incidenţă în cauză.
Trebuie să avem în vedere faptul că prevederile legale criticate nu trebuie interpretate izolat, ci în ansamblul legislaţiei în materie, prin coroborare cu normele incidente în materia organizării serviciilor publice, astfel cum au fost evidenţiate. Acestea fiind spuse, Curtea Constituţională a respins excepţia, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 386/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 831/2016.