Deţinerea, portul şi folosirea armelor de foc şi muniţiilor, uzul de armă şi operaţiunile cu arme şi muniţii sunt supuse regimului prevăzut în Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 74/1996.
O noutate legislativă în domeniu o reprezintă Legea 180/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 812/2016.
Care sunt noutăţile în domeniu?
Prin uz de armă se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor, animalelor sau bunurilor de către personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.
Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare împotriva animalelor care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală proprie sau a altor persoane, precum şi în cazul în care uzul de armă este necesar pentru imobilizarea unei persoane care ameninţă cu comiterea cu violenţă a unei fapte prevăzute de legea penală sau care, după comiterea acesteia, nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor. De asemenea uzul de armă este permis şi pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor care, potrivit legii, au fost private de libertate cu scopul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Este permis uzul de armă şi pentru imobilizarea unei persoane care se sustrage de la executarea unei măsuri privative de libertate, dacă nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă şi nu poate fi oprită prin alte mijloace şi în executarea intervenţiei antiteroriste sau intervenţiei contrateroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor sau altor persoane şi restabilirii ordinii publice.
Uzul de armă se face numai după somaţia legală. Somaţia se face prin cuvintele: «Stai, stai că trag!», nu Stai! că trag! cum era prevăzut anterior. În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane. În cazul în care, după executarea somaţiei legale, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia. În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora.
Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se execută uzul de armă, încetarea atacului sau a stării de pericol, imposibilitatea acestora de a mai acţiona sau neutralizarea acţiunilor ilegale, trăgânduse astfel încât să se evite, pe cât posibil, cauzarea morţii acestora. Cel care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze în cel mai scurt timp posibil, pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor rănite. Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă, în mod ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul se întocmeşte în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică, de îndată, procurorului competent, potrivi legii, de către instituţia din care face parte persoana care a executat uzul de armă.
Se specifică în mod clar că uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale. Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale au obligaţia de a pregăti personalul autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc cu privire la condiţiile utilizării acestora şi de a institui testări teoretice şi practice periodice ale acestui personal.
Se interzice uzul de armă în situaţia în care s-ar viola, în mod intenţionat, teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin precum şi împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane.
Aşadar trebuie să aveţi în vedere aceste dispoziţii în caz contrar, încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.