Scopul Agenţiei Naţionale de Integritate este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute de lege pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. 

Mai mult, potrivit legislaţiei, Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative,  Agenţia îndeplineşte această activitate de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice. Această sintagmă  “la sesizarea oricăror persoane fizice sau juridice” a fost considerată neconstituţională şi s-a invocat o excepţie în acest sens.

Cum s-a motivat excepţia?

S-a arătat în motivare că prin raportare la atribuţiile inspectorilor de integritate, care au obligaţia de a verifica şi identifica în cuprinsul declaraţiilor de interese, situaţiile de incompatibilitate, sintagma “sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice” din cuprinsul textului de lege criticat este neconstituţională. Efectul denunţului formulat de orice persoană fizică sau juridică, ca urmare a exercitării libertăţii de exprimare, aduce atingere libertăţii individuale şi dreptului autorului la apărare. Astfel de “libertăţi de exprimare”, cum este cea reglementată de sintagma criticată, ar trebui interzise, deoarece, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, “Principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum şi prezumţia dobândirii licite a averii.”

Care este decizia Curţii Constituţionale?

Curtea reţine că scopul Agenţiei Naţionale de Integritate este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla anumite persoane pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice

Cu privire la susţinerea potrivit căreia o astfel de “libertate de exprimare”, respectiv posibilitatea oricărei persoane fizice de a sesiza Agenţia Naţională de Integritate, reglementată de textul de lege criticat, ar trebui interzisă prin constatarea neconstituţionalităţii acestuia, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, prin prisma scopului urmărit de legiuitor, respectiv asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice. Legiuitorul a instituit însă anumite garanţii menite să împiedice exercitarea abuzivă a dreptului de a sesiza Agenţia, prin art. 12 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 stabilind că sesizarea făcută cu rea – credinţă atrage după sine răspunderea juridică a celui care a făcut-o.

În concluzie, prin raportare la cele menţionate mai sus, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 477/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 804/2016.