Conform legislaţiei în vigoare, art. 466 C. de procedură penală, persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.
Sintagma „persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă” este lămurită prin alineatul 2 al aceluiaşi articol, care prevede că „este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.”
Însă ne întrebăm, persoana căreia i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea pe parcursul urmăririi penale, ştiind astfel de existenţa unui proces penal început împotriva sa, poate sau nu solicita, în cazul în care se sustrage judecăţii, redeschiderea procesului penal?
Într-un caz practic s-a susţinut că , în cursul urmăririi penale, condamnatul a fost audiat atât în calitate de suspect, cât şi în calitate de inculpat, prilej cu care i s-a adus la cunoştinţă că este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 10 şi art. 83 C. procedură penală, precum şi obligaţia prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b C. procedură penală, respectiv aceea de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.
După audieri, în cursul urmăririi penale, petentul-condamnat a părăsit ţara fără a aduce la cunoştinţa organelor judiciare o altă adresă decât cea cunoscută, la care să fie citat, astfel că nu a mai putut fi asigurată prezenţa sa în faţa instanţei de judecată, deşi a fost legal citat, la adresa cunoscută.
După finalizarea judecăţii în primă instanţă, condamnatului i-a fost comunicată în mod legal copia minutei sentinţei penale a Judecătoriei, dar acesta nu a declarat apel în termenul prevăzut de lege, apelul fiindu-i respins ca tardiv prin decizia penală a Curţii de Apel.
În acord cu prima instanţă, Curtea consideră că persoana căreia i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea pe parcursul urmăririi penale, ştiind, astfel, de existenţa unui proces penal început împotriva sa, nu poate solicita, în cazul în care se sustrage judecăţii, redeschiderea procesului penal. Această opinie este în concordanţă cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care recunoaşte drepturile inculpatului de a participa la judecata propriei cauze, de a propune personal probe şi de a pune întrebări martorilor acuzării, dar consideră că acestea sunt drepturi relative, la care inculpatul poate renunţa.
Potrivit ştirilor juridice, Curtea a stabilit că a interpreta că persoana căreia i s-a notificat pe cale oficială formularea unei acuzaţii penale împotriva sa are dreptul de a obţine în mod automat rejudecarea cauzei în situaţia în care se sustrage de la judecată, schimbându-şi domiciliul fără a aduce la cunoştinţa organelor judiciare acest aspect, înseamnă practic a lipsi de efecte prevederile legale mai sus menţionate, al căror scop este acela de a disciplina conduita procesuală a persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni. Cu alte cuvinte, o astfel de interpretare ar însemna recompensarea sustragerii de la soluţionarea cauzei şi acordarea posibilităţii condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând, astfel, un abuz de drept.
Dacă ar fi acceptată o astfel de interpretare, orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni ar fi încurajată să se sustragă urmăririi penale sau judecăţii, fără vreo consecinţă negativă, deoarece, în cazul în care nu este prinsă, va scăpa nepedepsită, iar în cazul în care este prinsă, oricum va obţine rejudecarea cauzei – situaţie în care s-ar ajunge la lipsirea de efecte a tutor activităţilor desfăşurate de instanţele de judecată în lipsa inculpatului, chiar dacă acestea au fost efectuate cu deplina respectare a normelor care reglementează desfăşurarea procesului penal. Or, nu i se poate acorda persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni posibilitatea ca, prin simpla sa manifestare de voinţă (în speţă, prin sustragerea de la judecată) să poată influenţa bunul mers al procesului penal.
În concluzie, persoana căreia i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea pe parcursul urmăririi penale, ştiind, astfel, de existenţa unui proces penal început împotriva sa, nu poate solicita, în cazul în care se sustrage judecăţii, redeschiderea procesului penal.