Instituția pedepsei amenzii a fost reformată în mod substanțial. În primul rând, aceasta beneficiază de o sferă de aplicare lărgită față de Codul penal anterior, prin creșterea numărului infracțiunilor și a variantelor acestora pentru care amenda poate fi aplicată ca pedeapsă unică sau ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii.
O noutate legislativă a reprezentat-o stabilirea amenzii, spre deosebire de Codul penal din 1969, printr-un sistem nou, denumit sistemul zilelor-amendă, care se regăsește și în legislațiile finlandeză, suedeză, germană şi austriacă. Sistemul zilelor-amendă permite o individualizare judiciară adecvată, prin posiblitatea aplicării amenzii ce însoțește pedeapsa închisorii, dar și prin creșterea numărului de infracțiuni pentru care poate fi aplicată această pedeapsă, spre exemplu cazul infracţiunii violare de domiciliu.
Potrivit acestui sistem, amenda este prevăzută de lege nu sub forma unei sume de bani, ci sub forma unui număr de zile-amendă, iar suma corespunzătoare unei zile-amendă urmează să fie stabilită de instanță între anumite limite prevăzute de lege. Cuantumul amenzii stabilindu-se prin înmulțirea sumei corespunzătoare unei zile-amendă cu numărul zilelor-amendă.
Ştirile juridice ne arată că prin mecanismul de determinare a cuantumului se asigură o mai bună individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul proporționalității, exprimat în numărul zilelor-amendă, cât și sub cel al eficienței, prin determinarea valorii unei zile-amendă, ținând seama de obligațiile patrimoniale ale condamnatului.
Instanța va stabili, așadar, cuantumul amenzii care se va aplica unui inculpat prin înmulțirea celor două variabile: cuantumul zilei-amendă și numărul zilelor-amendă. Valoarea unei zile-amendă este determinată având în vedere persoana inculpatului, în așa fel încât amenda stabilită să fie percepută de către inculpat și de către societate ca o sancțiune veritabilă, dar în același timp să nu îl pună pe inculpat în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile legale de întreținere.
Numărul zilelor-amendă va fi determinat prin utilizarea criteriilor de individualizare prevăzute în art. 74 C. penal, în cadrul limitelor speciale prevăzute de alin. 4 al art. 61 C. penal. Spre exemplu, pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. 1 C. penal cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă, limitele speciale ale pedepsei amenzii sunt – conform art. 61 alin. 4 lit. b) C. penal – 120 și 240 zile-amendă. În cazul unui infractor primar care realizează salariul minim pe economie, având în întreținere un minor, instanța se poate îndrepta spre minimul special atât al numărului zilelor-amendă, cât și spre minimul general pentru cuantumul zilei-amendă, putând aplica o amendă în cuantum de 1200 de lei (10 lei x 120 de zile-amendă).
Limitele generale ale pedepsei amenzii se situează între 300 și 200.000 de lei, reprezentând o majorare semnificativă față de limitele generale prevăzute în Codul penal din 1969 iar interdicția de a depăși limitele generale ale pedepsei a fost consfințită la nivel de principiu în art. 2 alin. 3 C. penal.