Orice hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. Legislaţia, art. 457 C. de procedură civilă prevede că în cazul în care instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Care este soluţia în cazul în care în dispozitivul hotărârii este prevăzută o cale de atac însă aceasta nu este prevăzută de lege? Persoana interesată mai poate promova această cale de atac?

Astfel, Tribunalul a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamantul C.M.C.O. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.M.C.O.

Curtea a stabilit că hotărârea primei instanţe este supusă căii de atac a apelului în conformitate cu art. 466 alin.  (1) Cod de procedură civilă. Astfel, în cazul în care se consideră că acţiunea reclamantului se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 221/2009, hotărârea primei instanţe este supusă tot căii de atac a apelului, în conformitate cu art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Potrivit ştirilor juridice, în speţă, prima instanţă a indicat în sentinţă în mod inexact calea de atac a recursului, iar reclamantul, în considerarea acestei menţiuni, a declarat recurs, iar nu apel, care este calea de atac legală.
Deşi recursul este inadmisibil, urmând a fi respins în considerarea acestei excepţii, reclamantul nu pierde dreptul său legal la apel, neavând o culpă în declararea unei căi de atac neprevăzute de lege, întrucât s-a bazat pe menţiunea (inexactă) din cuprinsul hotărârii primei instanţe.

Se face trimitere la art. 457 alin. (3) Cod de procedură civilă care prevede că în această situaţie hotărârea instanţei de control judiciar se va comunica din oficiu tuturor părţilor, iar de la data comunicării începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, în cazul de faţă apelul.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 466 alin. (1) şi art. 457 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă, Curtea a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.M.C.O., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

În concluzie reclamantul nu pierde dreptul său legal la apel, neavând o culpă în declararea unei căi de atac neprevăzute de lege, întrucât s-a bazat pe menţiunea (inexactă) din cuprinsul hotărârii primei instanţe.