Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac pe care o poate formula persoana interesată în cazul în care se află în unul dintre motivele de contestaţie prevăzute în legislaţie, art. 503 Cod procedură civilă.
Art. 503 alin. 2) pct. 2 Cod de procedură civilă prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Însă ne întrebăm cum interpretăm această eroare materială , ce situaţii ar putea constitui o eroare materială?
Cum interpretează instanţa noţiunea de eroare materială? Caz practic
Prin încheierea de şedinţă pronunţată în dosarul nr. 9753, Tribunalul a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite începută în temeiul sentinţei civile nr. 2043 pronunţată de Judecătorie în dosarul nr. 5488 şi cererea de suspendare a executării silite începută în temeiul aceleiaşi hotărâri, ambele cereri fiind formulate de contestatoarea J. A. în contradictoriu cu intimaţii O. M. şi B.E.J. D.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a avut în vedere că, potrivit art. 719 alin. (1) – (8) C. pr. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, cu plata în prealabil a unei cauţiuni, instanţa poate suspenda executarea şi că, în cauză, deşi citată cu menţiunea de a face dovada plăţii unei cauţiuni de 6220 lei pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea nu a procedat în acest sens.
Împotriva încheierii a declarat apel contestatoarea, solicitând anularea ei şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.
În motivare a arătat că în mod greşit nu s-a reţinut inexistenţa titlului executoriu, faţă de faptul că sentinţa civilă nr. 2043 a fost atacată cu apel şi de prevederile art. 634 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ. şi că sentinţa nu îi este opozabilă. A invocat excepţia nulităţii absolute a procedurii obţinerii titlurilor executorii de către creditor. Însă prin decizia civilă nr. 62, Curtea de Apel a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a formulat contestaţie în anulare contestatoarea J.A., invocând eroarea gravă în care s-a aflat instanţa de apel care nu a observat că, atât pe calea contestaţiei, cât şi în apel, a solicitat suspendarea executării silite în temeiul art. 719 alin. 4 pct. 1 C. pr. civ., respectiv o suspendare obligatorie, fără obligarea la plata cauţiunii; că tribunalul nu s-a pronunţat asupra inexistenţei titlului executoriu.
Potrivit ştirilor juridice, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care partea interesată tinde să obţină de la instanţa care a pronunţat o hotărâre desfiinţarea propriei hotărâri şi rejudecarea pricinii. Date fiind consecinţele juridice ale desfiinţării unei hotărâri definitive, dispoziţiile legale ce reglementează această cale de atac sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte situaţii decât cele avute în vedere de legiuitor. Raportând aceste considerente la situaţia dedusă judecăţii, s-a observat că dispoziţiile art. 503 alin. 2 pct. 2 C. pr. civ. invocate de contestatoare prevăd că „Hotărârile instanţelor de recurs… pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”, acest caz de contestaţie fiind incident, conform alin. (3), şi în cazul hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs (situaţia în speţă). În sensul acestei norme, eroarea materială vizează erori legate de aspecte formale ale judecării apelului, greşeli involuntare şi nu de judecată, respectiv nu de interpretare a dispoziţiilor legale ori de apreciere a probelor.
Astfel, instanţa de apel nu a comis o eroare în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ. ci, pronunţându-se asupra cererilor de suspendare, a examinat criticile apelantei prin raportare la aspectele reţinute de prima instanţă şi la dispoziţiile legale apreciate ca fiind incidente în cauză pe care le-a interpretat conform celor mai sus-arătate, concluzia la care a ajuns ca urmare a acestei examinări neputând fi apreciată ca fiind rezultatul erorii invocată pe calea prezentei cereri. În realitate, susţinerile contestatoarei se constituie în critici de nelegalitate în sensul art. 488 C. pr. civ., iar acestea nu pot viza o hotărâre care nu este supusă recursului.
În concluzie, în sensul 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă eroarea materială vizează erori legate de aspecte formale ale judecării apelului, greşeli involuntare şi nu de interpretare a dispoziţiilor legale.