Nedemnitatea succesorală este o sancţiune civilă care constă în înlăturarea nedemnului atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară având în vedere faptul că acesta a săvârşit o faptă gravă, prevăzută expres de legiuitor, împotriva defunctului sau a unui succesibil al acestuia.

Legislaţia prevede în Codul civil cazurile de nedemnitate, se prevăd cazuri de nedemnitate de drept şi judiciară.

Cazurile de nedemnitate de drept

Potrivit art. 958 din Codul civil, este de drept nedemnă de a moşteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;

b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

Din analiza textului de lege de mai sus deducem că, pentru a interveni nedemnitatea de drept, este necesar să fim în prezenţa unei infracţiuni săvârşite “cu intenţie“  (fie directă, fie indirectă); în cazul în care se săvârşeşte o infracţiune din cele prevăzute de art. 958 alin 1 lit. a) şi b) din Codul civil, dar din culpă, ci nu cu intenţie, nu va interveni nedemnitatea făptuitorului. Pe de altă parte, în cazul în care condamnarea pentru faptele menţionate la art. 958 din Codul civil este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.

Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de cătreinstanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea. Aşadar, pentru a interveni nedemnitatea de drept, este necesar să existe o sentinţă civilă sau penală care să constate existenţa faptelor prevăzute de art. 958 alin 1 din Codul civil.

Cazurile de nedemnitate judiciară

Potrivit art. 959 din Codul civil, poate fi declarată nedemnă de a moşteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;

b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;

c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

În ceea ce priveşte constatarea nedemnităţii sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant.

În ambele cazuri constatarea nedemnităţii are ca efect înlăturarea nedemnului atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară. Actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsura în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, sunt valabile. De asemenea, se menţin şi actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună – credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile.

Potrivit ştirilor juridice efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea. Însă efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, graţiere sau prin prescripţia executării pedepsei penale.