În anul 2016 fermierii pot beneficia de sprijin financiar din fonduri europene şi de la bugetul naţional dacă respectă normele de ecocondiţionalitate. Normele de ecocondiţionalitate sunt obligatorii pentru agricultorii care solicită plăţi directe şi ajutoare naţionale tranzitorii.

Ce reprezintă ecocondiţionalitatea?

Ecocondiţionalitatea este un mecanism care condiţioneaza acordarea sprijinului financiar din fonduri europene şi de la bugetul naţional (plăţi directe, ajutoare naţionale tranzitorii, plăţi compensatorii de dezvoltare rurală şi anumite măsuri de piaţă), de respectarea unor norme obligatorii referitoare la următoarele domenii: mediu, schimbări climatice, bunele condiţii agricole ale terenurilor, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor şi bunăstarea animalelor, precum şi menţinerea terenurilor în bune condiţii agricole şi de mediu.

Potrivit prevederilor legislaţiei europene şi naţionale, orice fermier care solicită plăţi în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin prezentate mai sus trebuie să respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din cadrul exploataţiei, indiferent de mărimea lor (inclusiv pe cele nesolicitate la plata şi pe cele care nu mai sunt folosite în scopul producţiei).

Care sunt sancţiunile în cazul nerespectării ecocondiţionalităţii?

Fermierii care participă la „Schema simplificată pentru micii fermieri” nu primesc sancţiuni administrative pentru nerespectarea eco-condiţionalităţii. Totuşi, în cazul în care accesează şi măsuri compensatorii de dezvoltare rurală aceştia pot fi supuşi controlului privind respectarea normelor de ecocondiţionalitate prin selecţia în eşantionul de control şi, în cazul constatării de neconformităţi, le vor fi aplicate sancţiuni aferente măsurilor pentru care există angajamente.

Conform ştirile juridice, constatarea respectării sau nerespectării cerinţelor de ecocondiţionalitate se realizează prin acţiunile de control (administrativ şi control clasic pe teren) desfăşurate de inspectorii APIA, conform prevederilor legislaţiei. Amploarea (extinderea) unui caz de neconformitate este determinată tinând cont, în special, de impactul neconformităţii, care poate fi extins şi la alte exploataţii sau limitat la exploataţia respectivă.

Gravitatea unui caz de neconformitate depinde în special de importanţa consecinţelor acestuia, tinând seama de obiectivele cerintei sau standardului în cauză. Persistenta unui caz de neconformitate se referă la durata pe parcursul căreia se manifestă efectele neconformităţii, precum şi la posibilitatea de a pune capăt efectelor acesteia prin mijloace rezonabile.

Repetiţia presupune nerespectarea aceleaşi norme, cerinţe sau standard de mai multe ori în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi, cu condiţia ca fermierul să fi fost informat despre cazul precedent de nerespectare, iar acesta să fi avut posibilitatea, dupa caz, de a lua măsurile necesare pentru a remedia situaţia. Iar în cazul în care neconformitatea se datorează „neglijenţei” fermierului, adică unor greşeli neintenţionate comise de acesta, procentul reducerii este de maximum 5 %, iar în caz de neconformitate repetată, de maximum 15 %, în funcţie de gravitatea, amploarea şi persistenţa consecinţelor neconformităţii.

În concluzie, nerespectarea de către fermieri a normelor de ecocondiţionalitate conduce la reducerea plăţilor sau excluderea de la plată, la una sau mai multe scheme de sprijin, pentru unul sau mai mulţi ani, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau circumstanţe excepţionale.