În cadrul procesului penal se poate exercita şi o acţiune civilă sau mai multe care să aibă ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. 

În cazul în care  au fost formulate mai multe acţiuni civile instanţa e obligată să se pronunţe asupra fiecăreia dintre ele?

Din interpretarea normei de procedură penală înscrisă la art. 397 alin. (1) C. de procedură penală, care poate fi consultat pe portalele juridice, rezultă neechivoc că, atunci când în cadrul procesului penal au fost formulate mai multe acțiuni civile, instanța de judecata are obligația de a se pronunța asupra fiecăreia dintre acțiunile civile ce au fost alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal prin manifestarea de voință exprimată în acest sens de persoana care apreciază ca a suferit o vătămare urmarea comiterii infracțiunii.

În ceea ce priveşte sancțiunea ce poate interveni în cazul încălcării dispozițiilor art. 397 alin. (1) C. de procedură penală, conform dispozițiilor art. 282 C. de procedură penală, aceasta este nulitatea relativă. Având în vedere consecințele efectiv produse prin încălcarea dispozițiilor de procedură penală arătate, respectiv privarea părții civile de primirea unei soluții asupra acțiunii sale civile de la instanța de fond pe care, în ipoteza în care ar fi nemulțumit, să o poată contesta prin exercitarea căii ordinare de atac prevăzuta de lege, se apreciază că încălcarea normei procedurale menționate a produs vătămări ale drepturilor conferite de lege părților și subiecților procesuali principali, care nu pot fi înlăturate decât prin desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Analizată din perspectiva legislaţiei, judecata, fără a se pronunţa asupra tuturor acţiunilor formulate, s-a desfășurat în absența cerințelor ce decurg din caracterul echitabil al procesului, între care se află și obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor acțiunilor ce au format obiectul judecății sale, având a aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei acestora prin hotărârea pe care o va adopta. Procedând la o judecată parțială a laturii civile, prin nesoluționarea uneia dintre acțiunile civile cu a căror judecată a fost investită, fără a da posibilitatea părților de a cunoaște, a analiza și a contesta eventual pe fond soluția dată cu privire la acțiunea civilă adresată justiției, instanța fondului a desfășurat o judecată în condiții de afectare a dreptului la un tribunal independent și a dreptului la apărare, acestea reprezentând garanții menite să asigure echitabilitatea procesului.