Legislaţia penală prevede că, în art. 72 C. pen., faptul că perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. Mai mult perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă. În cazul amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.

Cum se interpretează aceste dispoziţii? Caz practic.

Prin sentinţa penală nr. 354/F din 8.10.2014, pronunţată de Tribunal – Secţia penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat C.V. şi a fost obligat contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu de 100 lei avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr.1890/98/2014 din 11.08.2014, petentul condamnat C.V. a formulat contestaţie la executare solicitând ca perioadele de arest preventiv executate în Spania să îi fie deduse din pedeapsa de 7 ani închisoare în a cărei executare se află.
În dovedirea cererii a depus în copie legalizată Certificatul eliberat de Centrul Penitenciar din Madrid III (Valdemoro) la 14.02.2004.

Din răspunsul Evidenţei Centrale a Persoanelor Condamnate şi Rebeli din Spania generat prin programul ECRIS – Sistemul European de Informaţii din Cazierul Judiciar, parvenit instanţei prin intermediul I.G.P.R., Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţe Operative a rezultat că numitul C.V. nu figurează cu condamnări pe teritoriul statului spaniol.
A rezultat că perioadele de reţinere menţionate, eliberat de Centrul Penitenciar din Madrid III, au fost executate în prevenţie, iar procedura penală nu s-a finalizat prin hotărâri judecătoreşti, lucru susţinut, de altfel, şi de petent în cererea introductivă.
În această situaţie, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art.598, alin.(1) lit.d Cod procedură penală, neexistând nicio cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei în a cărei executare se află petentul.
Sub acest aspect, instanţa a avut în vedere faptul că orice perioadă executată susceptibilă a fi dedusă din pedeapsă trebuie să fie prevăzută într-o sentinţă penală de condamnare sau achitare (în cazul detenţiei preventive), condiţie care nu este îndeplinită în cauză. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul.

Trebuie să avem în vedere faptul că art.72 alin.1 teza I din Codul penal prevede că perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate.
Astfel fiind, din pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul trebuia dedusă şi perioada menţionată, în care acesta a fost arestat în vederea predării în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile române, în vederea executării mandatului european de arestare emis de Tribunal în baza mandatului de arestare preventivă privindu-l pe acelaşi inculpat, în cauza în care a fost ulterior condamnat.

În concluzie, prin raportare la ştirile juridice, din pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul trebuie dedusă şi perioada în care acesta a fost arestat în vederea predării în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile române.
Nu pot fi deduse toate perioadele în care a figurat arestat pe teritoriul Spaniei, dat fiind că este vorba de arestare preventivă dispusă în alte cauze, într-un stat străin, în absenţa unei hotărâri de condamnare actele judiciare în cauză neputând face obiectul unei proceduri de recunoaştere în România, potrivit Legii nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, pentru a li se da eficienţă în condiţiile art. 72 teza finală C. pen., în ipoteza în care ar fi vorba de infracţiuni concurente.