Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o noutate legislativă în domeniul penal. Potrivit legislaţiei, în cursul urmăririi penale după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.

Acesta poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat şi trebuie să cuprindă printre altele data şi locul încheierii, descrierea faptei ce formează obiectul acordului, încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege, probele şi mijloacele de probă, declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.

Care sunt urmările în cazul în care acordul de recunoaştere nu conţine dispoziţiile de mai sus?

Pentru a ne lămuri asupra acestui aspect vom prezenta care a fost opinia instanţei într-un caz practic.

Prin sentinţa penală nr.126 din 12.02.2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în baza art. 485 alin. (2) C.p.p. a fost respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti cu inculpata O.N., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de  delapidare prev. de art. 295 alin.1 C.p. rap. la art. 308 C.p. cu aplicarea art.35 alin.1 C.p. şi art. 5 C.p., obiect al cauzei penale nr. 16256/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
S-a reţinut, în fapt, că deţinând mai multe chitanţiere, inculpata elibera către personalul care realiza încasările în numerar de la clienţi chitanţele solicitate, încasa aceste sume de la aceştia, iar la sfârşitul  programului nu proceda la predarea sumelor efectiv şi integral încasate şi a chitanţelor către casieria societăţii, predând casieriei doar o parte din sumele încasate în numerar în acea zi, iar prin această modalitate, începând cu data de 03.08.2011 şi până la sfârşitul lunii noiembrie 2011, inculpata şi-a însuşit în mod nelegal suma de 37.936,18 lei.

A considerat că instanţa de fond în mod greşit a dispus respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, care îndeplinea toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de legea penală, dar, în opinia instanţei de fond acordul a fost incomplet, în sensul că nu conţinea şi durata negociată cu privire la prestarea de către inculpată a muncii în folosul comunităţii.
S-a mai apreciat de către Parchet că instanţa a procedat contrar dispoziţiilor legale, întrucât avea posibilitatea să dispună îndreptarea omisiunii vădite în termen de 5 zile.

În concluzie, trebuie să ne raportăm la dispoziţiile legislative  care ne indică clar faptul că dacă acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna dintre menţiunile prevăzute sau dacă nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege, instanţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul, prin urmare soluţia prin care se respinge acordul este nelegală.