Introducerea în cauză a altor persoane în procesul civil. Condiţii


descarcare-3Legislaţia prevede că în anumite cazuri, expres prevăzute, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane. Iar în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond. Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe. Art. 78 alin. 2 şi 3 din codul de procedură civilă prevăd aceste dispoziţii.

Aceste dispoziţii au fost criticate invocându-se că se încalcă dispoziţiile constituţionale.

S-a susţinut că art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă încalcă accesul cetăţenilor la justiţie şi dreptul la apărare, precum şi principiul disponibilităţii părţilor. În ceea ce priveşte art. 78 alin. (3) din Codul de procedură civilă, faptul că poate fi introdus până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe, se încalcă principiul egalităţii armelor, precum şi dreptul la un proces echitabil.

Curtea reţine că dispoziţiile art. 78 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă nu pot fi apreciate ca fiind neconstituţionale, deoarece refuzul introducerii în cauză a altor persoane este manifestat de chiar părţile din proces. Dispoziţiile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei, ci au în vedere ipoteza în care judecătorul apreciază necesară introducerea în cauză a altor persoane, iar părţile refuză, astfel încât nu sunt afectate garanţiile unui proces echitabil şi nici dreptul la apărare. Dispoziţia legală criticată dă expresie principiului rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia acesta poate propune lărgirea cadrului procesual în scopul asigurării unei soluţionări juste şi complete a cauzei, însă cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, printre care şi principiul disponibilităţii părţilor. Acest principiu este derivat din prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) care consacră trăsăturile pe care trebuie să le întrunească justiţia într-un stat de drept. Pentru a putea fi unică, egală şi imparţială, justiţia trebuie administrată de judecători care să dispună de putere de apreciere asupra unor aspecte diverse, inclusiv în ceea ce priveşte depunerea tuturor diligenţelor în vederea stabilirii corecte şi cuprinzătoare a cadrului procesual. Prin urmare a respins, ca neintemeiată, excepţia prin Decizia nr. 480/2016 publicata în Monitorul Oficial nr. 701/2016.

Potrivit ştirilor juridice trebuie să avem în vedere că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale.