Persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, au dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu – persoanele careau calitatea de angajat, precum si orice activitati dependente, dacă desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia în domeniu.
Legislaţia în domeniu, O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate prevede în art. 40 alin. 1) faptul că indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care erau în drept să le solicite. Acest termen de 90 de zile a fost criticat şi s-a considerat că se încalcă dispoziţiile constituţionale.
Care au fost motivele invocate?
Se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale deoarece nu instituie acelaşi termen de prescripţie stabilit de lege pentru recuperarea creanţelor bugetare. Mai mult atâta vreme cât pentru Casa de Asigurări de Sănătate nu se instituie prin lege un termen de 90 de zile pentru solicitarea plăţii contribuţiilor datorate de angajator, ci acesta beneficiază de termenul de prescripţie de 5 ani privind creanţele bugetare, dispoziţiile de lege criticate care instituie termenul de 90 de zile sunt discriminatorii. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii.
Cum a motivat Curtea Constituţională?
Prin instituirea termenului de 90 zile legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuţia asiguraţilor şi plăţile din acest fond către aceiaşi asiguraţi, pentru a evita situaţiile când, din cauza decalajului mare dintre data naşterii dreptului la indemnizaţie şi data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului şi cuantumul drepturilor decontate. Instituirea unui termen în care plătitorii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate sunt în drept să le solicite, pe baza actelor justificative, nu încalcă dreptul de proprietate privată şi nici libertatea economică, de vreme ce aceste drepturi fundamentale se exercită în condiţiile legii. Din aceste motive a respins, ca neînetemaită excepţia prin Decizia nr. 575/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 689/2016.
În concluzie, potrivit ştirilor juridice, instituirea unui termen pentru solicitarea indemnizaţiilor plătite angajaţilor potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 nu poate avea semnificaţia încălcării dreptului la ocrotirea sănătăţii, din moment ce aceasta reprezintă cadrul legislativ pentru acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate.