Munca neremunerată în folosul comunităţii reprezintă o pedeapsă penală, stabilită de instanţa de judecată persoanei care a săvârşit o infracţiune şi are ca scop efectuarea unei munci gratuite a condamnatului, în afara orelor se serviciu sau de studii.

Legislaţia, art.64 C. Penal prevede că ,,în cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate , cu consimţământul acesteia, instanţa înlocuieşte obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Alin. ( 2) prevede că dacă amenda înlocuită conform  dispozitiilor alin. ( 1) a însoţit pedeapsa închisorii, obligaţia de muncă în folosul comunităţii se execută după executarea pedepsei închisorii. Tot în art.64 alin. ( 6) regăsim ipoteza în care ,,dacă persoana condamnată, aflată în situaţia prevăzută în alin(1), nu îşi dă consimţământul la prestarea muncii în folosul comunităţii, amenda neexecutată se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii conform art.63.

Ştirile juridice arată că în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instanţa trebuie să impună cel puţin una dintre obligaţiile prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a)-d) C. pen. Dacă prin hotărârea de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu a fost impusă niciuna dintre obligaţiile prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. a)-d) C. pen., impunerea uneia dintre aceste obligaţii poate fi dispusă pe calea contestaţiei la executare formulată de serviciul de probaţiune.

Ne propunem să analizăm un caz practic.

Prin decizia nr. 67/A din 23 februarie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, cu opinie majoritară, a admis apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 17 din 5 martie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A desfiinţat sentinţa numai cu privire la pedepsele principale aplicate inculpaţilor, la modalitatea de executare şi la greşita aplicare, în ce-l priveşte pe inculpatul B, a pedepsei accesorii. A redus pedepsele principale aplicate inculpaţilor, după cum urmează: – pentru inculpatul A, de la 4 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare; – pentru inculpatul B, de la 3 ani închisoare, la 1 an închisoare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., condamnaţii, pe parcursul termenelor de supraveghere, vor presta muncă neremunerată în folosul comunităţii pe perioadele de 60 de zile inculpatul B. şi de 90 de zile inculpatul A. Munca neremunerată în folosul comunităţii se va presta, de către inculpaţi, în una din următoarele entităţi comunicate instanţei: – inculpatul A., la entitatea C. sau D.; – inculpatul B., la entitatea E. sau F.

Împotriva acestei decizii penale au formulat contestaţii la executare Serviciul de Probaţiune B. şi Serviciul de Probaţiune I.  Deoarece  cu ocazia punerii în executare a hotărârii judecătoreşti Serviciul de Probaţiune B. a constatat că aceste instituţii nu sunt incluse în lista instituţiilor disponibile pentru efectuarea muncii neremunerate în folosul comunităţii va dispus înlocuirea entităţilor la care condamnatul B. va presta munca neremunerată în folosul comunităţii.

Concluzionăm că înstanţa poate înlocui, pe calea contestaţiei la executare formulată de serviciul de probaţiune, entităţile în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta, conform art. 93 alin. (3) C. pen., munca neremunerată în folosul comunităţii.