Legislaţia penală prevede faptul că inculpatul poate beneficia de prevederile privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei, prevăzut în Capitolul I din Titlul IV C. de procedură penală ca o procedură specială.

Nu în toate situaţile se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei. Se prevăd anumite condiţii care trebuiesc îndeplinite şi anume: să fie pusă în mişcare acţiunea penală, limitele încheierii acordului se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior, inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi a acceptat încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare, pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 15 ani, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi vinovăţia inculpatului.

Ne propunem să analizăm un caz practic.

Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei M în data de 05.05.2016, a înaintat acordul de recunoaștere a vinovăției nr.191/P/2016 din 26.04.2016 privind pe inculpatul A,  cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, prevăzute de art.295 alin.1  Cod penal, cu aplic. art. 75 alin.1 lit. d din codul penal.

S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare a instanței că fapta inculpatului A,  care, în calitate de inspector superior în cadrul AJOFM, punct de lucru M,  în data de 28.09.2015 acesta ar fi primit, însușit și folosit în scop personal de la numitul L suma de 3.699 lei reprezentând debit-restanță șomaj, aferent perioadei decembrie 2014-iulie 2015, deși suma ar fi trebuit virată în conturile instituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.295 alin. 1 din Codul penal şi anume infracţiunea de delapidare.

Ştirile juridice ne arată că prin acordul de recunoaștere a vinovăției ce face obiectul prezentei cauze s-a stabilit aplicarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. 1 C.pen cu aplic. Art. 75 alin. 1 lit. d din Cpen., iar în temeiul art. 83 C.pen. amânarea aplicării pedepsei, stabilindu-se termenul de supraveghere de 2 ani prevăzut de dispoziţiile art. 84 C.pen.

Instanța constată că pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 C.pen pedeapsa prevăzută de lege este de la 2 la 7 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică. Conform art. 83 alin. 2 C.pen. nu se putea dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare. Astfel, pentru săvârșirea infracțiunea de delapidare nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. 2 C.pen, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune.

De asemenea, conform art. 67 alin. 2 C.pen. aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Instanța constată că, deși pentru infracțiunea de delapidare legea prevede aplicarea pedepsei interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, prin acordul de recunoaștere a vinovăției nu a fost aplicată această pedeapsă complementară.

În concluzie, având în vedere aceste aspecte, instanța constată că soluția cu privire la care s-a ajuns la un  acord între procuror și inculpat este nelegală, motiv pentru care, în baza art. 485 alin. 1 lit.b C.pen., va respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și va trimite dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria M în vederea continuării urmăririi penale.