Măsura arestării preventive asigură normala desfăşurare a procesului penal în vederea realizării scopului acestuia. Această măsură poate fi luată atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii. În cursul urmării penale această măsură poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii. Mai mult legislaţia prevede că prelungirea arestării preventive se poate dispune numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Aceste dispoziţii sunt reglementate în art. 234 alin. 1) şi alin. 2) C. de procedură penală. Mai multe critici au fost aduse modului în care se poate dispune prelungirea arestării preventive formulându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

Motivarea excepţiei

S-a susţinut că dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală, care se referă la prelungirea măsuri dispusă la propunerea procurorului, încalcă prevederile constituţionale privind principiul legalităţii, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală şi dreptul la apărare, întrucât nu prevăd nicio sancţiune pentru nemotivarea referatului prin care procurorul propune prelungirea măsurii arestării preventive.

Motivarea Curţii Constituţionale

În ceea ce priveşte critica formulată Curtea constată că judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului şi dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, prin încheiere motivată. Or, printre condiţiile stabilite de lege a fi analizate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi se regăseşte şi cea prevăzută de dispoziţiile art. 234 alin. (2) din Codul de procedură penală privind motivarea referatului care cuprinde propunerea de prelungire a arestării preventive, sancţiunea nemotivării fiind tocmai respingerea propunerii procurorului. Prin urmare, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere prevederilor constituţionale privind principiul legalităţii, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală şi dreptul la apărare, ci constituie tocmai expresia transpunerii acestora în reglementarea infraconstituţională. Ca urmare a celor constatate mai sus a respins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 449/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 640/2016.

Reamintim faptul că trebuie să avem în vedere că în cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive poate fi dispusă, iniţial, faţă de inculpat, pe o durată ce nu poate depăşi 30 de zile. În situaţia în care procurorul care efectuează sau care supraveghează urmărirea penală apreciază ca fiind necesară, în interesul bunei desfăşurări a urmăririi penale, prelungirea stării de arest a inculpatului, trebuie să propună judecătorului de drepturi şi libertăţi, prin referat, prelungirea arestării preventive. Doar procurorul de caz are competenţa de a propune prelungirea, o astfel de măsură neputând fi dispusă în cursul urmăririi penale din oficiu. De altfel, procedura de prelungire este prevăzută de lege doar în cursul fazei de urmărire penală. Ştirile juridice arată că referatul trebuie să fie motivat, adică să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive.