Se spune că paza bună trece primejdia rece. Însă pentru executarea activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor este necesară formarea profesională a persoanelor. Formarea profesională se realizează prin furnizori de formare profesională din sectorul public sau privat, autorizaţi în condiţiile legii. Mai mult furnizorul de formare profesională are obligaţia de a aproba înscrierea la cursurile de calificare profesională doar a persoanelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. Cele menţionate mai sus sunt prevăzute în art. 39 alin. 2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor republicată în Monitorul Oficial nr. 189/2014. Acest alineat a fost considerat neconstituţional, invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

Motivarea excepţiei

Condiţia impusă de art. 39 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 prevăzută mai sus obstrucţionează dreptul la calificare profesională al persoanei care doreşte să obţină o calificare, fără a avea intenţia de a profesa ca agent de pază. Astfel, dispoziţiile legale criticate îl pun pe furnizorul de formare profesională în situaţia de a refuza formarea profesională a persoanelor cu antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, ceea ce determină încălcarea dreptului fundamental la învăţătură. De asemenea, invocă faptul că există situaţii în care persoane cu antecedente penale doresc să se înscrie la cursuri de formare profesională, în speranţa legitimă că, atunci când vor fi reabilitate, vor reuşi mai uşor să îşi găsească un loc de muncă.

Opinia Curţii Constituţionale

Instituirea unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care urmează să exercite atribuţii de pază sau protecţie şi a anumitor obligaţii, în sarcina formatorilor profesionali ai acestora, este justificată de însuşi scopul Legii nr. 333/2003, şi anume, asigurarea siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi protejarea persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea. Prevederile de lege criticate nu instituie discriminări pe considerente arbitrare, fiind aplicabile deopotrivă tuturor furnizorilor de formare profesională în domeniul de pază sau protecţie, astfel încât încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie nu poate fi reţinută. Astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale şi nicidecum identitatea de tratament juridic în cazul stabilirii unor măsuri corespunzătoare unei anumite reglementări.

În concluzie, ştirile juridice arată că normele de lege criticate nu interferează sub niciun aspect cu dispoziţiile care garantează dreptul la învăţătură, asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. Excepţia a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 387/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 662/2016.