Noile Coduri au generat o panică în practică însă au fost aşteptate de specialişti pentru ca instituţiile să fie puse în conformitate cu vremurile în care ne aflăm. Legea nr. 134/2010 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial nr. 89/2013, vine să preîntâmpine situaţiile care ar putea să apară pe viitor. Aceasta prevede că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute de lege, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Aceste dispoziţii au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Ce s-a susţinut în motivarea excepţiei?
Se critică modalitatea în care s-a reglementat exercitarea căii de atac a recursului pentru cauze înregistrate până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, recursul poate fi exercitat doar pentru cauze a căror valoare depăşeşte 1.000.000 lei, iar pentru cauze înregistrate începând cu data de 1 ianuarie 2016 cu acelaşi obiect, calea de atac a recursului se poate promova pentru litigii a căror valoare depăşeşte suma de 500.000 lei. Se arată că astfel se generează o discriminare între anumite categorii de justiţiabili, în sensul că cei ale căror cereri, introduse până la data de 31 decembrie 2015, cu o valoare peste 500.000 lei, dar sub plafonul de 1.000.000 lei prevăzut de textul de lege criticat, sunt privaţi în mod nejustificat de calea de atac a recursului, pe când justiţiabilii care introduc cereri după data de 1 ianuarie 2016 şi a căror valoare se situează peste pragul valoric de 500.000 lei vor avea deschisă calea de atac a recursului.
Astfel, dreptul anumitor categorii de justiţiabili de a supune controlului unei instanţe de recurs hotărârile judecătoreşti pronunţate cu încălcarea legii, pe o anumită perioadă de timp, este încălcat în condiţiile în care, pentru aceeaşi cauză, altor justiţiabili li se permite exercitarea controlului de legalitate asupra hotărârilor pronunţate de instanţele de apel, singurul criteriu stabilit de legiuitor fiind data sesizării instanţei, respectiv anterior sau ulterior datei de 1 ianuarie 2016, ceea ce determină o discriminare între cetăţeni şi îngrădeşte accesul la justiţie prin privarea de calea de atac a recursului pentru o anumită categorie de justiţiabili.
Cum a motivat Curtea Constituţională?
Curtea a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic. În cauza de faţă, autorii excepţiei au avut acces la judecarea cauzei în primă instanţă, precum şi în apel. Aşadar au beneficiat de o cale de atac, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. Din aceste considerente a respins, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 375/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 643/2016.
În concluzie, ştirile juridice arată că legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.