Proprietarii care au bunuri sechestrate reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât persoanele îndreptăţite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile şi predictibile, în conformitate cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului. Modalitatea de acordare a despăgubirilor a fost modificată de nenumărate ori. Despagubirile s-au acordat şi eşalonat ajungandu-se chiar la suspendarea acestora.

Tocmai acesta a fost şi motivul invocării unor excepţii de neconstituţionalitate, soluţionate prin Decizia nr. 312/2016  publicată în Monitorul Oficial nr. 606/2016 şi Decizia nr. 250/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 605/2016.

Ce s-a susţinut în susţinerea excepţiilor?

Se susţine că se încalcă dispoziţiile constituţionale care consacră şi garantează dreptul de proprietate privată şi creanţele asupra statului. Persoanele îndreptăţite la despăgubiri sunt titulare ale unui drept de creanţă, care, în accepţiunea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constituie un “bun”, astfel încât acestea pot pretinde că au cel puţin “o speranţă legitimă” de a redobândi efectiv dreptul de proprietate.

Suspendarea plăţii compensaţiilor băneşti cuvenite în temeiul legilor reparatorii contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, cu referire la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere că a fost precedată de altă perioadă în care plăţile au fost suspendate. Se arată că prin suspendarea plăţii despăgubirilor se creează un vădit tratament discriminatoriu între persoanele care au încasat deja aceste sume de bani şi persoanele beneficiare ale aceloraşi acte normative, care, deşi au dobândit un drept de creanţă recunoscut de statul român, nu pot intra în posesia despăgubirilor. Se susţine că, în condiţiile în care plata despăgubirilor este din nou suspendată, dreptul de proprietate al beneficiarilor titlurilor de plată este practic golit de conţinut, protecţia acestuia devenind pur iluzorie.

Care a fost opinia Curţii?

Curtea a reţinut că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu considerentele consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului – stat şi cele ale creditorului – persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

În cazul suspendării Curtea a constatat că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie.

În concluzie, Curtea a respins , ca neîntemeiate, ambele excepţii clarificând în modul acesta două situaţii care au generat probleme în practică evidenţiate de ştirile juridice.