Ca o noutate juridică mandatul multor judecători de la Curtea Constituţională a încetat recent iar în locul acestora au fost numiţi noi judecători. Modul de numire a unora dintre ei a constituit şi motiv de sesizare a Curţii cu excepţii de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr. 475/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 602/2016 a fost soluţionată excepţia cu referire la numirea unui judecător.
Ce s-a susţinut în motivarea excepţiei?
De susţine că Hotărârea Senatului nr. 80/2016 este neconstituţională, întrucât prin aceasta este numit judecător la Curtea Constituţională domnul M, care, în calitate de deputat, a depus candidatura sa pentru această funcţie la Senat. În opinia autorilor sesizării, chiar dacă o persoană are calitatea de deputat/senator, cerută de dispoziţiile Legii nr. 47/1992 pentru depunerea candidaturii la funcţia de judecător la Curtea Constituţională, această persoană nu poate să candideze la funcţia menţionată decât dacă un alt deputat/senator sau un grup parlamentar îi depun candidatura. În plus, un deputat poate depune candidaturi doar la Camera Deputaţilor, iar nu şi la Senat.
La dezbaterile în plenul Senatului s-a invocat faptul că domnul M nu este susţinut de un grup parlamentar, deputaţi, senatori şi nici cu acest prilej “nu s-a exprimat susţinerea candidaturii domnului M, deşi s-a cerut în mod expres să îşi exprime un grup parlamentar această susţinere”. Pe buletinele de vot care au fost înmânate fiecărui senator se poate observa că “în dreptul grupului care îi propune era trasă o linie orizontală, încă o dovadă că nu exista o cerere a unui grup pentru numirea sa ca judecător la Curtea Constituţională”. Se conchide că “dacă am îmbrăţişa această metodă de numire a unui judecător al Curţii Constituţionale, atunci orice cetăţean român se poate autopropune, urmând a fi supus votului plenului Senatului sau Camerei Deputaţilor”.
Cum a motivat Curtea?
Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine mai întâi că, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, invocate de autorii sesizării prin raportare la art. 16 din Constituţie, precum şi ale art. 5 alin. (4) din acelaşi act normativ, pot fi identificate următoarele etape în procedura de numire a judecătorilor la Curtea Constituţională de către Camerele Parlamentului: depunerea candidaturilor la Comisia juridică; audierea candidaţilor de către Comisia juridică şi întocmirea Raportului care se va referi, motivat, la toţi candidaţii; numirea de către fiecare Cameră a Parlamentului, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea Biroului Permanent şi pe baza recomandării Comisiei juridice, în calitate de judecător, a persoanei care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.
Ştirile juridice arată că deopotrivă senatorii şi deputaţii pot depune candidaturile oricărei persoane pentru funcţia de judecător la Curtea Constituţională, la oricare Cameră a Parlamentului. Tot astfel, legiuitorul a utilizat formularea cu caracter general “grupurile parlamentare“, fără a distinge după cum acestea sunt din Senat sau din Camera Deputaţilor, precum şi pe cea de “Comisia juridică”, fără a distinge în raport de cele două Camere ale Parlamentului, de unde se deduce, de asemenea, lipsa intenţiei de a opera vreo distincţie în sensul arătat de autorii sesizării. Prin urmare a respins excepţia ca neîntemeiată.
În concluzie, a accepta interpretarea potrivit căreia numai deputaţii/grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor pot depune candidaturi la Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, şi numai senatorii/grupurile parlamentare din Senat, pot depune candidaturi la Senat ar însemna, practic, instituirea altor reguli procedurale de propunere/numire a judecătorilor constituţionali, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale.