Legislaţia prevede în materia cadastrului şi a publicităţii imobiliare că în cazul în care registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum şi aceasta din urmă nu întrunesc condiţiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată. Împotriva acestei încheieri se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul. Soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial.

Cadrul legal al acestor dispoziţii îşi găseşte reglementarea în art. 30-32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 republicată în Monitorul Oficial nr. 720/2015. Iar cele prezentate mai sus au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

Care au fost motivele invocării excepţiei?

Se creează o discriminare între persoanele fizice şi juridice care apelează la justiţie, în condiţiile art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 7/1996, şi persoanele care se consideră vătămate în drepturile lor şi se pot adresa instanţei judecătoreşti, în temeiul art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Autorul excepţiei consideră că se creează o discriminare între persoanele care apelează la servicii publice de publicitate imobiliară şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, instituţie publică care, în concepţia legiuitorului, nu poate sta în judecată şi nu răspunde în faţa legii pentru actele sale abuzive. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat situează OCPI şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară mai presus de lege, în raport cu persoanele fizice sau juridice care apelează la serviciile acestora. Astfel, neavând calitate procesuală pasivă, actele lor scapă controlului judecătoresc, iar persoanele vătămate în drepturile lor nu au posibilitatea să îşi apere dreptul încălcat.

Care a fost motivarea Curţii?

Curtea a constatat că nu există o poziţie privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calităţii lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituţional al egalităţii este aplicabil în situaţii identice sau similare, în situaţii juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziţie de egalitate cu părţile din procesele respective.

Ştirile juridice arată că s-a constatat că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară ar fi exonerate de răspundere faţă de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului şi cărţii funciare, deşi prin atribuţiile lor administrative pot comite abuzuri. În acest sens, Curtea a observat că art. 915 din Codul civil reglementează răspunderea solidară a oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară de la locul situării imobilului şi a persoanei răspunzătoare de prejudiciul cauzat prin efectuarea de înscrieri inexacte în cartea funciară sau prin eliberarea de extrase de carte funciară cu omisiuni sau menţiuni greşite; într-o asemenea situaţie, persoana prejudiciată se poate îndrepta atât împotriva funcţionarului public vinovat de producerea prejudiciului, cât şi împotriva oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară, dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale. Din aceste considerente a respins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 252/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 605/2016.

Concluzionăm că prin dispoziţiile menţionate anterior nu se creează o situaţie favorabilă pentru Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, acestea nu sunt exonerate de răspundere faţă de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului şi publicităţii imobiliare.