În convențiile internaționale la care România este parte s-au stabilit condițiile ce trebuie avute în vedere pentru evitarea dublei impuneri a contribuabilului. De exemplu, dacă un contribuabil este rezident într-un stat și desfășoară afaceri în alt stat, acesta nu va trebui să  achite impozite în ambele state. În acest sens, contribuabilul trebuie să dovedească că are rezidența într-un stat unde va achita impozitele.

Astfel, a fost elaborat Ordinul ANAF 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidența în România a persoanelor fizice și a fost publicat în Monitorul Oficial 577 din 29 iulie 2016. Prevederile sale se aplică de la publicare.

Care sunt criteriile pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice?

Persoana fizică va fi considerată a fi doar a statului în care are domiciliul/locuința permanentă (proprietate, închiriată sau este disponibilă pentru acea persoană și familia sa). Dacă persoana deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în ambele state, ea va fi considerată rezidentă doar în statul cu care relațiile sale personale și economice sunt mai apropiate (de exemplu, unde este familia, persoanele aflate în întreținere, unde este angajat, dacă are o afacere sau deține imobile, unde are conturi bancare etc.)

Dacă nu poate fi stabilit statul în care persoana are o locuință permanentă, persoana va fi considerată rezidentă a statului în care locuiește frecvent. Dacă locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre ele, aceasta va fi rezidentă în statul a cărui naționalitate/cetățenie o are. Dacă are/nu are cetățenia/naționalitatea ambelor state/niciunuia dintre ele, autoritățile vor soluționa problema amiabil.

Ce trebuie să facă un nerezident sosit în România?

Pentru stabilirea rezidenței în România se va ține cont de următoarele criterii: dacă domiciliul/locuința permanentă este în România, dacă centrul intereselor vitale este la noi în țară și dacă este prezent în România pentru perioade ce depășesc 183 de zile pe parcursul a 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic.

Dacă un nerezident nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau este rezident într-un stat cu care țara noastră nu are încheiată convenție, se va considera rezident în statul român dacă îndeplinește criteriile de mai sus. Acesta va avea obligația fiscală integral în România și va fi supus impozitului pe venitul obținut din orice sursă din România și din afara ei, începând cu data de la care devine rezident în România. Acesta va primi la cerere un certificat de rezidență fiscală care va preciza anul/anii/perioada din an pentru care este rezident în România.

În termen de 30 de zile de la împlinirea celor 183 de zile de prezență în România, persoana nerezidentă are obligația de a se înregistra la organul fiscal. La cerere va atașa copia pașaportului (dacă este cetățean UE poate atașa și copia documentului național de identitate valabil), copia cărții de identitate/rezidenței permanente/permisului de ședere/certificatului de înregistrare fiscală emis de autoritatea din România. În plus, va atașa acte care atestă că are o locuință în România sau certificatul de rezidență fiscală eliberat de statul străin cu care România are încheiată convenție, în original sau copie legalizată, însoțit de traducerea în română (este valabil doar pentru anul pentru care este emis) și un act emis de autoritatea fiscală străină care atestă că persoana este scoasă din evidența sa fiscală.

În cât timp este soluționată cererea?

Organul fiscal analizează situația și în 30 de zile de la depunerea cererii notifică persoana fizică dacă are obligație fiscală integrală în România sau va fi impusă doar pentru veniturile obținute la noi în țară.

Știrile juridice arată că, dacă o persoană devine rezidentă în România doar pentru o perioadă dintr-un an fiscal, are obligație fiscală integrală în România doar pentru acea perioadă din anul fiscal în care este considerată rezidentă. Rețineți că pentru perioada din anul fiscal de la sosirea în România până la data la care devine rezidentă în România, este considerată nerezidentă și este supusă impozitului doar pentru veniturile obținute în România.

Ce trebuie să facă un nerezident/rezident care pleacă din România?

Pentru a fi scos/menținut în evidență la organul fiscal, rezidentul în România/nerezidentul are obligația de a se înregistra cu 30 de zile înaintea plecării din România la organul fiscal unde are domiciliul fiscal/unde a solicitat rezidența.

Organul fiscal va notifica,  în 15 zile de la depunerea cererii, persoana fizică și va stabili dacă aceasta are obligație fiscală integral în România sau va fi scoasă/menținută din/în evidențele fiscale. În cazul obligației fiscal integrale, rezidentul va fi supus impozitului pe venit pentru veniturile obișnuite din orice sursă din România și din afara ei.

Dacă după înregistrarea cererii pentru stabilirea rezidenței fiscale la plecarea din România, persoana rezidentă română cu domiciliul în România probează schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție, va atașa la cerere certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea competentă a statului care o consideră rezident sau alt act eliberat de o altă autoritate competentă a statului care o consideră rezident. Rețineți că persoana fizică rezidentă română cu domiciliul în România va fi considerată rezidentă în România, va avea obligație fiscală integrală până la data schimbării rezidenței.

Știrile juridice prevăd că persoana rezidentă română cu domiciliul în România care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care țara noastră nu are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, va completa cererea pentru stabilirea rezidenței fiscale la plecarea din România și va avea obligația de a plăti impozitul pe veniturile din orice sursă, atât din România, cât și din afara ei, pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea rezidenței și în următorii 3 ani calendaristici.

Persoana fizică nerezidentă care a completat cerere pentru stabilirea rezidenței fiscale la sosirea în România și a obținut pe durata șederii în România rezidența, va completa la plecare doar cererea pentru stabilirea rezidenței fiscale la plecarea din România fără să mai facă dovada schimbării rezidenței în alt stat. Rețineți că persoana fizică este considerată rezidentă în România până la data la care părăsește România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc 183 zile în timp de 12 luni consecutive.

Știrile juridice stabilesc că persoana fizică nerezidentă care, pe durata șederii în România, a probat rezidența într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri și care a avut obligația completării            cererii pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România, va completa la plecarea din România cererea pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea în România.