Regula în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu. potrivit ştirilor juridice, o reprezintă faptul că obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
În legislaţie, art. 705 C. procedură civilă, se prevede faptul că dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Însă de la ce dată curge acest termen? De la data ultimei plăţi sau de la data scadenţei finale a creditului?
Ne propunem să răspundem la cele două întrebări analizând un caz practic.
Prin sentința civilă nr. 7573/2015 a Judecătoriei a fost respinsă contestația la executare ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Potrivit art.712 alin.1 NCpc „ Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii” iar potrivit art. 667 alin.2 CPC „ Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării”.
În spetă de față se observă că titlul executoriu este reprezentat de contractul de credit nr. RFxxxxxxxxxx/11.11.2008 încheiat între contestator și bancă (aspect recunoscut prin cererea de chemare în judecată), și astfel instanța constată că debitorul contestator se afla în posesia titlului executoriu la care face referire art.667 alin.2 CPC, expus anterior, astfel încât nu mai era necesară comunicarea lui, motiv pentru care nu poate interveni sancțiunea prevăzută de textul de lege, aceea a nulității executării.
Raportat la înscrisurile din dosarul de executare silită atașat, se observă că nu a operat prescripția. Astfel, conform art.1pct.1.3 din contractul de credit nr. RFxxxxxxxxxx/11.11.2008 încheiat între contestator și bancă, data scadentă finală fiind 11.11.2013, iar cererea de încuviințare executare silită a fost formulată la data de 19.05.2014 iar prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 05.06.2014 în dosarul nr. xx/280/2014 a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria.
Analizând apelul, tribunalul constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune se constată că apelantul a încheiat un contract de credit cu banca și se mai reține faptul că ultima plată a fost făcută în anul 2009.
Potrivit art.706 C.procedură civilă dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termenul de 3 ani, de la data ultimei plăți și nu de la data scadenței 2013 așa cum greșit a reținut instanța de fond, astfel încât față de 2009 data ultimei plăți a intervenit prescripția.
În concluzie, potrivit art.706 C.pr.civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termenul de 3 ani, de la data ultimei plăți și nu de la data scadenței finale a creditului.