Ştii care sunt elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată?


images56În legislaţie se prevede faptul că falsul în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod sau falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Ştirile juridice arată că pentru ca un înscris sub semnătură privată, falsificat să poată justifica răspunderea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals, este necesar ca acel înscris să prezinte anumite caracteristici.

Este necesar ca înscrisul să aibă valoare probatorie

Ceea ce legea ocrotește împotriva unei alterări sau unei falsificări nu este scrierea, semn fără valoare prin el însuși, și nici forma unui act, ci încrederea datorată scrierii și actului.

Orice fals în înscrisuri presupune alterarea sau falsificarea unui înscris, care poate da naștere, la persoanele cărora le va fi prezentat, unei convingeri contrare realității sau care, cu alte cuvinte, poate servi ca probă. În literatura de specialitate se admite, că obiectul material al infracțiunii de fals în înscrisuri poate consta și într-un înscris care, fără să fi fost întocmit într-un scop probator, este apt să servească drept probă.

Pentru existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu interesează nici natura scrierii asupra căreia poartă acțiunea interzisă de lege (manuscrisă, tipărită, dactilografiată, litografiată, sau imprimată în orice alt mod), nici materia pe care sunt imprimate literele (hârtie, pergament, pânză), nici procedeele tehnice de falsificare.

Înscrisul falsificat să aibă semnificație juridică

În raport cu conținutul său, să poată genera consecințe juridice. Au semnificație juridică numai acele înscrisuri – instrumente – care au fost întocmite pentru a crea, modifica sau a stinge un drept sau un raport juridic.

Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se săvârșește cu vinovăție sub forma intenției directe adică făptuitorul trebuie să își fi dat seama de natura și urmările faptei sale și să fi dorit producerea acestora.

Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se consumă în momentul realizării acțiunii de denaturare a adevărului, de falsificare, folosire a înscrisului falsificat, în măsura în care această acțiune este de natură să producă consecințe juridice.

Elementului material al laturii obiective

Falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se realizeze prin unul dintre modurile arătate în art. 320 sau 321 Cod penal şi anume prin: contrafacerea scrierii ori a semnăturii; alterarea înscrisului în orice mod și atestarea la momentul întocmirii a unei/unor fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv prin omisiunea de a insera o/unele dată/date sau împrejurări.

Concluzionăm prin a menţiona că pentru a constitui obiectul material al falsului în înscrisuri sub semnătură privată, un înscris trebuie să îndeplinească patru cerințe esențiale: să emane de la o persoană particulară, condiție care este îndeplinită dacă înscrisul întocmit de o persoană privată este semnat și datat de aceasta; să fie producător de consecințe juridice, adică să poată servi ca dovadă a conținutului său, chiar dacă nu a fost întocmit în acest scop; să aibă putere probatorie, adică să fie susceptibil de a proba faptul în dovedirea căruia este invocat; să aibă semnificație juridică.