În România viticultura constituie o activitate tradiţională, de mare importanţă economică, dezvoltată armonios de secole, ca rezultat al condiţiilor naturale deosebit de favorabile pe care viţa-de-vie le găseşte pe tot cuprinsul ţării, mai ales în zona colinară din răsăritul şi sudul lanţului carpatic, din Transilvania şi Dobrogea. În Europa, România ocupă locul 6 la suprafaţa viticolă, locul 7 la producţia de struguri şi locul 7 la producţia de vin. Patrimoniul viticol reprezintă 1,67% din patrimoniul agricol şi 2,4 % din suprafaţa arabilă a României. În aceste contexte a apărut becesitatea reglementării activităţii viticole prin Legea nr. 164/2015 viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, publicată în Monitorul Oficial nr. 472/2015.

Scopul acestei reglementări este necesitatea transpunerii în legislaţia naţională a modificărilor şi completărilor introduse în sectorul vitivinicol de legislaţia comunitară iar aceasta răspunde obiectivului de consolidare şi unificare a cadrului legal pentru viticultură, încât aceasta să asigure o bună aplicabilitate şi să garanteze standarde ridicate în ceea ce priveşte calitatea produselor specifice.

Însă ca această noutate legislativă să fie interpretată şi pusă în practică conform standardelor a fost necesară şi elaborarea normelor de aplicare aprobate prin Hotărârea nr. 512/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 585/2016.

Ce prevăd normele de aplicare?

Prin acest act normativ se armonizează legislaţia naţională cu legislaţia Uniunii Europene în sectorul vitivinicol, în sensul menţinerii stabilităţii cadrului instituţional cu rol şi atribuţii în elaborarea strategiilor în domeniul vitivinicol precum şi asigurarea fluenţei în derularea măsurilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare pe termen mediu şi lung în viticultură.

• Se definesc anumiţi termeni. Se definesc termenii de produse vitivinicole, regiuni viticole, îmbuteliator, producător viticol, etichetare, importator şi comerciant.

• Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR) îi revine rolul de autoritate competenta privind elaborarea şi aprobarea reglementărilor specifice producţiei, procesării, îmbutelierii şi etichetării produselor vitivinicole în vederea comercializării, în special a vinurilor de calitate, cu Denumire de Origine Controlată (D.O.C.), Indicaţie Geografica (I.G.) şi a vinurilor varietale (cu denumire de soi).

• Creşterea tăriei naturale alcoolice în volume nu poate depăşi limitele de 2,0% vol. sau 1,5% vol. Se instituie şi o excepţie în anii cu condiţii climatice deosebit de nefavorabile, respectiv cu deficit accentuat al resurselor de lumină şi căldură şi excedent pronunţat al precipitaţiilor în perioada de maturare a strugurilor, Autoritatea poate solicita Comisiei Europene o creştere a limitei stabilite cu 0,5% vol.

• Se prevăd dispoziţii referitoare la ambalare, etichetare, prezentare.

  Astfel vinurile spumante pot fi păstrate în scopul vânzării sau scoase pe piaţă numai în recipiente de sticlă închise cu ajutorul unui dop din plută ori din alte materiale admise în comerţul internaţional, fixate cu ajutorul unor legături de sârmă, acoperite, acolo unde este cazul, cu un capac şi învelite în folie care acoperă dopul în totalitate, precum şi o parte a gâtului buteliei sau, în cazul buteliilor cu o capacitate nominală de maximum 0,20 litri, cu un dispozitiv de închidere adecvat. Iar la etichetarea produselor vitivinicole se utilizează indicaţii obligatorii şi indicaţii facultative. Indicaţiile obligatorii trebuie grupate în acelaşi câmp vizual şi prezentate cu caractere clare, lizibile, de neşters şi suficient de mari pentru a ieşi bine în evidenţă de pe fondul pe care sunt imprimate şi pentru a putea fi distinse clar de celelalte indicaţii scrise şi desene.

• În ceea ce priveşte evidenţa produselor vitivinicole, campania vitivinicolă începe la data de 1 august a fiecărui an şi se termină la data de 31 iulie a anului următor. Persoanele fizice şi persoanele juridice care produc, depozitează, achiziţionează şi comercializează produse vitivinicole au obligaţia, după caz, de a întocmi şi de a depune declaraţiile de stocuri, de recoltă şi de producţie şi de a completa operativ registrele de evidenţă obligatorii ale produselor vitivinicole, aprobate prin ordin al Autorităţii. Fiind scutite de întocmirea şi depunerea declaraţiilor de recoltă persoanele fizice şi juridice care utilizează producţia de struguri pentru consum propriu iar comercianţii care deţin o cantitate de până la 2.000 litri de vin nu au obligaţia întocmirii şi depunerii declaraţiei de stocuri. Declaraţia de stocuri se completează şi se depune până la data de 15 august a fiecărui an, pentru producţia aflată în stoc la data de 31 iulie a anului în curs în schimb ce declaraţiile de recoltă şi de producţie se completează şi se depun până la data de 10 decembrie a fiecărui an, pentru producţia anului în curs.

• De asemenea, se stabilesc atribuţiile şi responsabilităţile structurilor MADR implicate în implementarea prevederilor legale, respectiv Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol (I.S.C.T.V.) şi Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (O.N.V.P.V.), după cum urmează: atribuţiile O.N.V.P.V., ca structură care asigură gestionarea la nivel naţional, Registrul Plantaţiilor Viticole, precum şi Sistemul Informatic Naţional al Viei şi Vinului, instrument de bază pentru punerea în aplicare a măsurilor de sprijin în sectorul vitivinicol, a potenţialului de producţie, D.O.C. şi I.G. şi a menţiunilor tradiţionale pentru produsele vitivinicole; atribuţiile I.S.C.T.V., care asigură supravegherea aplicării legii în realizarea producţiei de struguri, de vinuri şi alte produse vitivinicole şi sunt abilităţi în executarea controalelor oficiale pentru asigurarea calităţii şi conformităţii produselor.

Dacă ne raportăm la ştirile juridice, aceste prevederi asigură îndeplinirea obiectivului de descentralizare a sectorului vitivinicol, bazat pe o concurenţă loială care va genera o creştere în calitatea vinurilor şi a produselor pe bază de vin.