De multe ori aţi auzit vorbindu-se atât în legislaţie cât şi în presă despre onorariul avocaţilor. Este util să ştim faptul că în conformitate cu prevederile Legii 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat și ale Statutul profesiei de avocat , onorariile și cheltuielile pentru un proces sunt două lucruri diferite, dar amândouă cad în sarcina clientului, acesta fiind ținut prin contract să le achite.
Onorariile reprezintă plata datorată avocatului pentru timpul și efortul intelectual alocate administrării cauzei dumneavoastră, indiferent că e vorba de acordarea de consultanță și/sau asistare juridică și/sau reprezentare juridică. Deși avocații au doar o obligație de diligență față de client (de a depune toate eforturile profesionale, în urmărirea interesului clientului) și nu una de rezultat (niciun avocat nu poate garanta legal rezultatul unui proces), legea permite ca, de comun acord, avocatul și clientul să prevadă în contractul de asistență juridică și un onorariu de succes, dacă se obține rezultatul dorit de client și scontat a fi obținut de avocat. Onorariul de succes este suplimentar față de onorariul datorat avocatului pentru angajarea cauzei, nu îl inlocuiește pe acesta.
Cheltuielile reprezintă costul logistic al procesului, al administrării cauzei juridice de către avocat, mai precis costurile aferente taxelor de timbru și timbrelor judiciare, taxe de copiere a actelor din dosar, taxe poștale, cheltuieli cu deplasările avocatului la instanțe și alte autorități în interesul clientului, costuri telefon și fax în interesul clientului, legalizări, apostilări, traduceri şi orice alte operațiuni contra cost, ocazionate de bunul mers al cauzei încredințate avocatului.
Ştirile juridice arată faptul că dovada plăţii onorariului trebuie să se facă în instanţă, însă ne întrebăm dacă pentru dovada plăţii este necesară factura fiscală sau doar extrasul de cont din care rezultă că s-a plătit onorariul?
Caz practic supus atenţiei
Prin Sentința civilă nr. 3184/2015 a fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamanta și, în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.042 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor prestate in perioada septembrie 2013-iulie 2014 , la plata penalitatilor de intarziere de 0,15 % pe zi de intarziere, calculate incepand cu a 15 zi de la emiterea fiecarei facturi restante si pana la plata efectiva a debitului principal și la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 257 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru. În considerarea prevederilor art. 452 si 453 C.pr. civ., a fost obligată parata sa plateasca reclamantei și cheltuieli de judecata in cuantum de 257 lei, fără a se avea în vedere onorariul de avocat, apreciat în esență nedovedit.
Apelanta a depus pentru a face dovada cheltuielilor de judecată un extras de cont, din care rezultă că a achitat avocatului ales suma de 800 lei, aspect reținut de prima instanță, care însă a arătat că lipsa facturii fiscale 24/23.06.2015, care să ateste că serviciul de asistență juridică astfel facturat a fost prestat pentru activitatea desfășurată în dosar, determină imposibilitatea imputării în sarcina adversarului a acestei sume.
În opinia instanței de apel, apelanta a făcut dovada plății onorariului de avocat într-o manieră suficientă. În măsura în care prima instanță aprecia că este nevoie să fie depuse înscrisuri suplimentare, trebuia să pună în vedere părții, prin reprezentant, în ședință publică această necesitate. Invocarea lipsei facturii fiscale 24/23.06.2015 după închiderea dezbaterilor, fără a cerere formală anterioară adresată părții de a o depune, încalcă dreptul la un proces echitabil.
În concluzie, dovada plăţii onorariului de avocat este făcută într-o manieră suficientă dacă s-a prezentat doar un extras de cont în cazul de faţă supus atenţiei.