Acţiunea în regres a angajatorului pentru recuperarea pagubei produse de angajat


imagesrtzConducătorii auto care efectuează operaţiuni de transport rutier trebuie să respecte anumite reguli privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihna, reguli care sunt reglementate de Ordonanţa nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora. Aceasta stabilind totodată şi cadrul de aplicare a regulilor privind utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor şi perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto, denumite în continuare tahografe sau tahografe digitale.

Potrivit legislaţiei, nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă atrag sancţiuni incriminate de art. 9.  Dispoziţiile cuprinse în acest articol au constituit motivul invocării unei excepţii de neconstituţionale.

Ce s-a susţinut în motivarea excepţiei?

S-a susţinut că legiuitorul nu a respectat principiul personalităţii răspunderii contravenţionale şi principiul legalităţii pedepsei aplicabil în materie contravenţională. În acest sens arată că, astfel cum reiese din titlul ordonanţei, aceasta se referă la stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, iar potrivit principiului răspunderii personale, nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru fapta altuia, întrucât atât răspunderea contravenţională, cât şi cea penală este personală, aşadar subiect activ al contravenţiei este doar persoana care a săvârşit contravenţia (astfel cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie “în mai multe decizii”). Or, în cauza de faţă a fost sancţionată contravenţional persoana juridică ce deţine vehiculul cu care s-a săvârşit contravenţia, şi nu conducătorul auto, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, care prevăd că utilizatorul (în speţă persoana juridică care, în baza unui contract încheiat cu un terţ, execută lucrări de transport al unor materiale cu un vehicul înmatriculat pe numele acestuia) răspunde contravenţional pentru fapta conducătorului auto, angajat sau, după caz, colaborator al acestuia, de a nu respecta timpii de odihnă şi repaus. Astfel, din interpretarea logico – sistematică a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi 9 din acelaşi act normativ, reiese faptul că subiect activ al contravenţiilor prevăzute de textele criticate poate fi doar conducătorul auto, întrucât numai acesta poate “depăşi perioada maximă de conducere neîntreruptă cu o oră şi 30 de minute sau mai mult sau, după caz, nu respectă perioada minimă de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult”. Aşadar, în acest raport juridic, utilizatorul este un terţ, şi nu un subiect activ al contravenţiei. În acest context consideră că prin aplicarea sancţiunii contravenţionale utilizatorului, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, şi nu conducătorului auto, se diminuează în mod nejustificat patrimoniul utilizatorului, creează un prejudiciu de imagine, afectându-i în mod vădit interesele economico – financiare în raport cu potenţiali clienţi.

Cum a motivat Curtea?

Referitor la excepţia invocată, conform căreia răspunderea contravenţională stabilită de legiuitor prin prevederile criticate în sarcina utilizatorului este asemănătoare răspunderii civile delictuale, respectiv răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor, aspect ce contravine dispoziţiilor de drept contravenţional prevăzute de legislaţie, astfel nicio dispoziţie nu stipulează faptul că legea contravenţională se completează cu dispoziţiile de drept civil. Curtea constată că, în realitate, angajatul persoanei juridice acţionează în numele şi pe seama acesteia, astfel încât, în cadrul raportului juridic contravenţional, răspunderea contravenţională se reflectă asupra persoanei juridice care are latitudinea de a formula o acţiune în regres pentru prejudiciul suferit din culpa angajatului său. Din aceste motive a respins, ca neîntemeiată, excepţie prin Decizia nr. 309/2016 publlicată în Monitorul Oficial nr. 572/2016.

Concluzii

Potrivit ştirilor juridice se poate formula o acţiune de regres împotriva angajatului pentru prejudiciul suferit în cazul în care o persoană juridică a suferit un prejudiciu din culpa acestuia. Iar pe baza acţiunii introduse se poate recupera paguba suferită.