În România, există multe oraşe care se mândresc cu clădiri istorice, clasificate ca şi monumente istorice. Aceste clădiri se află în cea mai mare parte într-o  stare de degradare mai mult sau mai puţin accentuată. De asemenea multe dintre aceste clădiri se află în proprietatea persoanelor fizice, care în multe situaţii nu au capacitate financiară de a repara aceste imobile astfel încât ele să corespundă criteriilor impuse de calitatea de monument a acestora.

Legea nr. 166/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 564/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural – ambientale a clădirilor vine în sprijinul acestor clădiri. Legea de modificare vine şi în sprijinul primăriilor precum şi al proprietarilor şi creează cadru legal pentru ca aceste clădiri să fie reabilitate cu finanţare din partea primăriilor ca mai apoi acestea să îşi poată recupera cheltuielile.

Ce noutăţi legislative se aduc?

• În cadrul lucrărilor de intervenţie privind reabilitarea structural – arhitecturală a anvelopei clădirilor vor intra şi lucrările de consolidare nu doar cele de reparare/refacere a zidăriilor/pereţilor exteriori.
• Lucrările de intervenţie vor fi considerate investiţii de interes public naţional sau local, declarate, după caz, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de Ministerul Culturii şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, respectiv prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judeţene sau prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul Ministerului Culturii şi Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
• Autorităţile administraţiei publice locale pot asigura prin bugetul local, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie cofinanţarea cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie la clădirile monument istoric, la clădirile amplasate în ansambluri şi situri clasate ca monument istoric, în zonele de protecţie a monumentelor istorice, la clădiri protejate datorită valorii lor culturale prin planuri urbanistice generale, la clădirile din zonele construite protejate sau din centrele istorice ale localităţilor, precum şi din staţiunile/localităţile/zonele turistice, balneare, climatice şi/sau balneoclimatice, definite în condiţiile legii.
• Finanţarea executării lucrărilor de intervenţie se va asigura: 50% din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale/centrale sub formă de grant; 50% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari şi/sau din alte surse legal constituite.
• Prin excepţie autorităţile administraţiei publice locale pot asigura, la cererea de finanţare depusă de către proprietari/asociaţiile de proprietari, în baza hotărârii autorităţilor deliberative, şi în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie, finanţarea cheltuielilor aferente executării lucrărilor de intervenţie corespunzătoare contribuţiei ce revine proprietarilor/asociaţiei de proprietari. Sumele avansate de autorităţile administraţiei publice locale urmând a se recupera din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari. Iar în cazul în care nu se pot recupera integral, recuperarea se va face din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari sau din contribuţia proprietarilor până la recepţia la terminarea lucrărilor, recuperarea sumelor rămase se realizează prin stabilirea, prin hotărâre a autorităţilor deliberative, a unei taxe pentru creşterea calităţii arhitectural – ambientale a clădirilor.
• Durata şi modalitatea în care pot fi recuperate, prin intermediul taxei, sumele avansate se stabilesc prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, neputând depăşi 10 ani de la data recepţiei la terminarea lucrărilor.
• Sumele avansate de autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea contribuţiei proprietarilor/asociaţiilor de proprietari pentru executarea lucrărilor de intervenţie sunt considerate cheltuieli de natură socială şi se pot recupera într-un termen mai mare de 10 ani pentru clădirile în care locuiesc persoane din categoriile de proprietari, persoane fizice, respectiv familii care conform anchetei sociale efectuate înainte de stabilirea naturii sociale a cheltuielilor şi pe durata recuperării acestora de autoritatea administraţiei publice locale şi pe toată durata realizării lucrărilor de intervenţie realizează venituri medii nete lunare pe persoană singură/membru de familie mai mici sau egale cu salariul minim net garantat în plată pe ţară.

Concluzii

Potrivit ştirilor juridice, anterior acestor prevederi primăria putea să finanţeze din fonduri proprii lucrările de reabilitare termică a locuinţelor proprietate personală şi ulterior să recupereze sumele sub forma unor taxe de reabilitare termică. Prin modificările aduse primăriile vor putea avansa sumele necesare reparaţiilor clădirilor istorice, urmând să îşi recupereze sumele de la proprietari într-o perioadă de pănă la 10 ani.