Agent constatator necompetent material. Caz practic


images123Constatarea faptei contravenţionale se face de către agentul constatator. Acesta din urmă are obligaţia  de a colecta şi de a administra probele privind existenţa contravenţiei. Problema pe care o supunem atenţiei este dacă agentul de poliţie local are atribuţii în constatarea oricăror contravenţii.

Caz practic

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției petentul a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată în Monitorul Oficial nr. 670/2006. Acestuia i-a fost aplicată amendă contravențională pentru nerespectarea semnalelor agentului de poliție rutieră aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Care au fost motivele contestaţiei?

Petentul a criticat competența agentului constatator de a încheiat procesul-verbal contestat. Acesta a arătat că polițistul local are competențele impuse de art. 7 din Legea nr. 155/2010, legea poliţiei locale, și nu constituite o persoană desemnată pentru dirijarea circulației, în sensul art. 100 alin. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit legislaţiei, în art. 7 din Legea nr. 155/2010 se indică faptul că în domeniul circulaţiei publice, poliția locală are următoarele atribuții: constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar; constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind masa maximă admisă și accesul pe anumite sectoare de drum, având dreptul de a efectua semnale de oprire a conducătorilor acestor vehicule; constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor rutiere de către pietoni, bicicliști, conducători de mopede și vehicule cu tracțiune animală; constată contravenții și aplică sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulația în zona pietonală, în zona rezidențială, în parcuri și zone de agrement, precum și pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin semnul internațional pentru persoanele cu handicap.

Aceste ipoteze sunt singurele prevăzute de lege în care poliția locală poate să întocmească procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției, celelalte situații prevăzute de lege având ca obiect efectuarea unor alte tipuri de activități. Or, întrucât legiuitorul a prevăzut expres în acest domeniu competențe speciale în materia întocmirii proceselor-verbale, este clar că situațiile în care nu se menționează această atribuție privesc alte activități, care exced domeniului sancționării contravenționale.

Ce a susţinut instanţa?

S-a constatat că agentul constatator, lucrător de poliție locală, a aplicat o sancțiune contravențională pentru nerespectarea semnalelor de oprire ale agentului de circulație (descrierea faptei), în timp ce art. 100 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 se referă la nerespectarea semnalelor […] persoanelor desemnate pentru dirijarea circulației, pe sectoarele de drum pe care se execută lucrări de reabilitare a acestora […].

În aceste condiții, instanța constată că inadvertențele între descrierea faptei și textul de lege indicat drept temei juridic al sancțiunii aplicate reprezintă un motiv de nulitate relativă care conduc la anularea procesului-verbal dacă se dovedește existența unei vătămări. În practica judiciară în materie contravențională s-a evidențiat importanța individualizării corecte și lipsite de echivoc a faptelor sancționate, asigurându-se petentului dreptul la un tratament echitabil și respectându-i-se acestuia posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare în deplinătatea sa. Instanța de judecată nu este învestită cu stabilirea încadrării juridice în procedura contravențională, iar petentul își poate formula apărările strict cu referire la aspectele reținute de agentul constatator, astfel că este imperativ ca descrierea faptei contravenționale și încadrarea juridică a acesteia să fie corect efectuate.

În concluzie, necompetenţa agentului constatator duce la producerea unei nedreptaţi, iar vătămarea nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal contestat şi exonerarea petentului de la plata amenzii.