Martorii au nevoie de o protecţie deosebită datorită riscurilor la care se supun ca urmare a declaraţiilor date în faţa instanţei. În legislaţie s-au instituit măsuri speciale prevăzute în Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor republicată în Monitorul Oficial nr. 288/2014. Potrivit acestei legi, în art. 19 se prevedea că persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Aceste dispoziţii au constituit obiectul unor mai multe excepţii de neconstituţionalitate, iar prin Decizia nr. 67/2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 185/2015 art. 19 care face referire la dispoziţiile menţionate mai sus au fost declarate neconstituţionale.

În cele ce urmează ne propunem să analizăm Decizia nr. 383/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 558/2016 prin care se invocă neconstituţionalitatea dispozitiilor de mai sus.

Care sunt motivele excepţiei?

Se susţine că prevederile legale menţionate afectează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece condiţia impusă de legiuitor în persoana martorului denunţător, respectiv ca denunţul sau facilitarea la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârşit infracţiuni grave să se facă “înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii”, instituie un regim discriminatoriu de aplicare a normelor cuprinse în lege pentru martorul denunţător, care este deja judecat definitiv şi se află în executarea unei pedepse. De aceea, stabilirea unui criteriu, aleatoriu şi exterior conduitei persoanei condamnate, nu poate să constituie un temei al acordării dreptului de reducere al limitelor pedepsei în situaţia în care martorul denunţător a furnizat sau a fost de acord să furnizeze organelor judiciare informaţiile ori datele privind săvârşirea unei infracţiuni grave

Cum a motivat Curtea Constituţională?

Aceasta a constatat că s-a mai pronunţat asupra soluţiei legislative criticate în prezenta cauză, prilej cu care a statuat că inculpatul condamnat a avut posibilitatea să se încadreze în această categorie, dar, prin tăcerea sa, a ales să nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator diferenţiat în funcţie de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevărului în anumite cauze este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de recrudescenţa unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizată, terorismul, traficul de droguri şi traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurării protecţiei martorilor şi nu este de natură să aducă atingere principului egalităţii în drepturi. S-a respins, ca neîntemeiată, această excepţie având în vedere cele menţionate.

Concluzii

Potrivit ştirilor juridice, trebuie să menţionăm că articolul menţionat mai sus a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională deoarece persoana care are calitatea de martor, indiferent dacă este autor al unei infracţiuni grave sau mai puţin grave, se află în aceeaşi situaţie juridică, sens în care, tratamentul juridic nu poate fi decât identic.