Executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori este reglementată în art. 910-914 din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuinţei minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum şi alte măsuri prevăzute de lege.

În legislaţie, se prevede că executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.

Aceste dispoziţii au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate soluţionată prin Decizia nr. 299/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 552/2016.

Care a fost motivarea excepţiei?

Se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece lasă la dispoziţia debitorului de rea – credinţă posibilitatea de a amâna sau stinge efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive sau executorii, inclusiv posibilitatea de a influenţa comportamentul minorului în sensul de a-l respinge pe părintele care a câştigat procesul şi că lipseşte creditorul de dreptul câştigat printr-un titlu executoriu şi implicit de a avea legături personale cu copilul său.

Cum a motivat excepţia Curtea Constituţională?

Potrivit expunerii de motive şi a ştirilor juridice, Curtea a reţinut că procedura criticată nu încalcă dreptul la un proces echitabil garantat constituţional şi convenţional. Dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie prevăd judecarea proceselor în mod echitabil şi soluţionarea lor într-un termen rezonabil, principiu consfinţit şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Procesul echitabil constituie o garanţie a principiului egalităţii, iar termenul rezonabil o garanţie a faptului că justiţia asigură realizarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cu eliminarea tergiversărilor şi a mijloacelor şicanatorii. Or, procedura legală criticată instituie suficiente garanţii pentru asigurarea unui proces echitabil şi a termenului rezonabil.  Din aceste motive a respins excepţia ca neîntemeiată.

Referitor la critica privind posibilitatea de a influenţa comportamentul minorului în sensul de al respinge pe părintele care a câştigat procesul, Curtea reţine că legiuitorul a prevăzut în funcţie de vârsta copilului un program de consiliere psihologică pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni, la finalizarea căruia psihologul numit de instanţă va întocmi un raport. După primirea raportului executorul judecătoresc va relua procedura executării silite.

Concluzii

Trebuie să avem în vedere faptul că legiuitorul este în drept să reglementeze măsura aplicării unei sancţiuni penale, având în vedere gravitatea opoziţiei la executare a debitorului, precum şi valorile sociale ocrotite, reglementarea unor sancţiuni specifice conducând la respectarea normelor juridice. Revine instanţelor judecătoreşti competente calificarea încadrării faptei săvârşite, având în vedere trimiterea generică pe care o operează dispoziţiile legale criticate la normele de incriminare incidente în funcţie de specificul situaţiilor.