Instituirea taxelor judiciare de timbru recurg din necesitatea asigurării pe de o parte, a unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ şi obligaţia cetăţeanului care foloseşte acest serviciu de a contribui la susţinerea costurilor, dar şi, pe de altă parte, a transparenţei aplicării normelor în materie implicând o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare.
În legislaţie se prevede şi posibilitatea restituirii acestora integral, parţial sau proporţional la cererea petiţionarului. Unul dintre cazurile când se poate restitui taxa este reprezentată de situaţia când acţiunea corect timbrată a fost anulată ca urmare a neîndeplinirii dispoziţiilor instanţei privind regularizarea cererii sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât. În cazul acesta se restituie jumătate din taxa achitată.
Dispoziţiile de mai sus îşi regăsesc cadrul legal în art. 45 alin. 1) lit. d şi art. 45 alin. 2) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care pot fi consulatate pe portalele juridice. Aceste prevederi au constituit subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Ce s-a susţinut în motivarea excepţiei?
Prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât, în raport cu principiul consacrat de art. 56 alin. (2) din Constituţie, fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă şi echitabilă, ceea ce înseamnă că, în condiţiile în care există o vădită disproporţie între taxa datorată şi serviciul public efectiv prestat, taxa nu a fost instituită în considerarea contraprestaţiei datorate de operatorul economic, instituţia publică ori serviciul public. Prin urmare, în opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate, care limitează dreptul de restituire a taxei judiciare de timbru la 1/2 din taxa achitată pentru ipoteza în care reclamantul renunţă la judecată înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată, nu corespund exigenţelor constituţionale ale aşezării juste a sarcinilor fiscale.
Ce a susţinut Curtea Constituţională?
Curtea constată că prevederile art. 45 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reglementează situaţiile în care poate interveni restituirea integrală, parţială sau proporţională a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, precum şi procedura care trebuie urmată pentru redobândirea lor, în prezenta cauză fiind criticată ipoteza prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. d) teza a doua coroborat cu art. 45 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în care reclamantul renunţă la judecată înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată, situaţie în care se restituie jumătate din taxa plătită, şi nu integral cum ar fi firesc, în opinia autorului excepţiei. Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei în sensul că reglementarea criticată încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 56 alin. (2), întrucât instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 alin. (1) din Constituţie privind contribuţiile financiare, dispoziţii potrivit cărora “Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”. Totodată, în considerarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, este la latitudinea legiuitorului stabilirea atât a modului de timbrare a cererilor, cât şi a cazurilor în care se justifică restituirea taxei de timbru.
Curtea a reţinut că, în momentul în care justiţia a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupune declanşarea şi desfăşurarea unui proces a fost deja pus în mişcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare, astfel încât, având în vedere tocmai caracterul de serviciu public al justiţiei, care nu poate fi învestită în mod gratuit, legiuitorul a apreciat că restituirea taxei de timbru în situaţia renunţării la un anumit moment dat la judecată se justifică, după caz, integral, parţial sau proporţional. Dina aceste considerente a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 283/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 548/2016.
Concluzii
Accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplină legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului, atât timp cât ele apar ca fiind rezonabile în raport cu serviciile oferite. Mai mult taxele judiciare de timbru reprezintă acele sume de bani datorate bugetului public de către persoanele fizice sau juridice care solicită şi beneficiază de un serviciu public din partea unor instituţii publice, fără, însă, ca acest serviciu să reprezinte o contraprestaţie perfect echivalentă a sumei de bani plătite. Restituirea acestor taxe reprezintă o opţiune a legiuitorului, o facilitate pe care acesta o acordă în funcţie de specificul situaţiilor concrete.