Sistemul de asistență socială a persoanelor vârstnice din România este aproape de colaps din cauza lipsei banilor, fapt ce a dus la o situație foarte gravă cu care se confruntă atât cei care lucrează în acest sistem, cât și persoanele care ar trebui să beneficize de îngrijire.

Trăim în țara în care vorba „cine nu are bătrâni, să-i cumpere” este doar o pildă din care autoritățile nu au învățat nimic, par că ignoră această categorie socială și dau neputincioși din umeri susținând că lipsa banilor i-a adus în această situație. Dacă autoritățile și-ar aminti sensul poveștii legate de această vorbă și ar înțelege că așa cum ne respectăm trecutul, așa vom fi și noi tratați în viitor, probabil că lucrurile ar sta altfel.

Povestea începe în vremea unui împărat care a dat ordin ca toți bătrânii din țara sa să fie omorâți, căci nu îi mai erau de folos și primeau mâncare degeaba. Un tânăr nu s-a supus deciziei împăratului și și-a ascuns tatăl. Într-o zi la granițele țării a venit un alt împărat cu o oaste numeroasă și a trimis vorbă că le va cotropi țara și îi va face pe toți robi. Puteau scăpa basma curată dacă îi aduceau o funie din nisip.

Împăratul  a dat sfoară în țară să vadă cum puteau  îndeplini o astfel de cerință. Tânărul a fugit în ascunzătoarea unde se afla tatăl său și i-a cerut sfatul și apoi a mers la împărat și i-a spus ca mai întâi să le dea celălalt împărat un capăt de funie de nisip ca să știe cum să o facă pe-a lor. Împăratul care dorea să îi cotropească s-a retras când a auzit astfel de vorbe, pentru că i-a fost teamă să se lupte cu oameni așa de înțelepți. Din acea zi, nimănui nu i-a mai fost teamă să îmbătrânească în acea țară unde toți bătrânii erau respectați.

În România zilelor noastre îți este teamă să îmbătrânești, pentru că te lovești de un sistem care nu te ajută cu absolut nimic, din contră privește nepăsător și merge pe principiul că fiecare se descurcă cum poate.

Legiuitorul a considerat oportun să adopte un cadru legislativ pentru a preveni pierderea licențelor de funcționare a căminelor pentru persoane vârstnice care nu mai au standardele minime de calitate, deteriorându-se astfel și condițiile de viață ale celor aflați în astfel de centre.

În Monitorul Oficial 488 din 30 iunie 2016 a fost publicată OUG 34/2016 pentru modificarea și completarea legii 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.

Cu ce noutăți legislative vine actul normativ?

Îngrijirea acestor persoane, sprijinirea lor pentru plata unor servicii și obligații, îngrijirea locuinței, ajutor la menaj, îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau în centre specializate se asigură fără plata contribuției persoanelor vârstnice care, evaluate conform grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, nu au venituri. S-a eliminat prevederea conform căreia se asigurau aceste servicii și pentru cei ale căror venituri sunt mai mici de 5 ori decât nivelul venitului net lunar luat în calcul la stabilirea ajutorului social pentru o persoană singură.

S-a stabilit ca persoanele vârstnice care se încadrează în grila națională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice care sunt îndreptățite să beneficieze de aceste servicii și care realizează venituri, vor beneficia de ele cu plata unei contribuții, în funcție de tipul de servicii acordate și de venitul persoanei, fără a se depăși costul acestora calculat pentru perioada respectivă.

Soțul și rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu. Rețineți că timpul cât soțul și rudele au fost încadrate în aceste condiții, se consideră la calculul vechimii în muncă timp lucrat cu normă întreagă.

Care este costul mediu lunar?

Costul mediu lunar de întreținere se stabilește în funcție de gradul de dependență al persoanei îngrijite și are în vedere totalitatea cheltuielilor curente anuale ale căminului pentru persoane vârstnice, diminuate cu sumele primite din Fondul național unic de asigurări de sănătate.

Acoperirea valorii integrale a contribuției lunare presupune ca persoanele vârstnice care au venituri și sunt îngrijite în cămin să datoreze o sumă lunară de întreținere de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare fără a depăși costul mediu lunar de întreținere aprobat pentru fiecare cămin, iar diferența până la suma integrală lunară se va achita de către susținătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar, pe membru de familie, mai mare de 782 lei. Anterior modificării, venitul pe membru de familie trebuia să fie mai mare de 600 lei.

Cum sunt finanțate căminele?

Aceste cămine se finanțează din venituri proprii, din sume alocate de la bugetele locale. De la 1 septembrie se vor aloca bani de la bugetul de stat din sume defalcate din TVA în proporție de cel mult 10% din necesarul stabilit de minister.

Cum avem grijă de bătrânii noștri?

Radiografia sistemului din România și modul în care sunt îngrijite persoanele în vârstă necesită îmbunătățiri majore și o altă abordare demnă de un stat membru UE. Până atunci rămânem doar cu proverbele: „cinstește-i pe bătrâni, căci și tu vei fi bătrân. „