Taxele judiciare de timbru au ca scop necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ şi obligaţia cetăţeanului care foloseşte acest serviciu de a contribui la susţinerea costurilor, dar şi, pe de altă parte, a transparenţei aplicării normelor în materie implicând o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare.
Cadrul legal în materie poate fi consultat pe portalele juridice, actul normativ relevant în materie este OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care reglementează cuantumul taxelor, precum şi modul de stabilire a acestora.
Conform art. 9 lit. e) din actul menţionat mai sus, taxa judiciară în cazul cererii de reexaminare împotriva încheierii prin care au fost stabilite amenzile judiciare şi despăgubirile în cazul amânării procesului este de 20 lei. Acest articol a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Ce s-a susţinut în susţinerea excepţiei?
Se sunţine că dispoziţiile menţionate mai sus contravin principiului legalităţii, consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât instituirea unei taxe de timbru aferente cererii de reexaminare nu se justifică din perspectiva scopurilor afirmate în cuprinsul preambulului ordonanţei de urgenţă menţionate, ci, dimpotrivă, această taxă aduce o limitare şi o încălcare a garanţiilor procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil.
Reglementarea unilaterală, doar a obligaţiei pozitive a cetăţeanului, de achitare a taxei pentru soluţionarea cererii sale de reexaminare, nu şi a similarei obligaţii a statului de restituire a taxei în caz de admitere a cererii de reexaminare a petentului, are efecte asupra patrimoniului cetăţeanului şi, implicit, asupra dreptului său de proprietate, într-un mod neconstituţional. Prin urmare, această integrală suportare a efortului bugetar necesar pentru exercitarea unui drept legal are efecte asupra nivelului de trai al cetăţeanului, care încetează a mai fi decent.
Cum a motivat Curtea Constituţională?
Se susţine că nu se poate pune problema unui cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, acesta fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 20 de lei, care nu poate fi apreciat de natură a afecta justiţiabilul din punct de vedere financiar, aşa încât nu se poate vorbi despre o restricţionare a accesului la justiţie prin instituirea acestei taxe fixe şi nici de o încălcare a dreptului la un nivel de trai decent sau a dreptului de proprietate privată.
Mai mult accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu.
Din aceste motive prin Decizia nr. 278/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 498/2016 a respins ca neîntemeiată aceată exceptie.
Concluzie
Prevederile europene vin in susţinerea deciziei, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei. Prin urmare, plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.