Cum toată lumea ştie, Marea Britanie a votat săptămâna trecută ieşirea din Uniunea Europeană. Dar, ne întrebăm care este procedura ieşirii din Uniune şi care sunt efectele adverse asupra ţării noastre? La aceste întrebări ne propunem să răspundem în cele ce urmează.
Procedura ieşirii din Uniune.
Prevederile referitoare la părăsirea UE se găsesc, în momentul de faţă, în Tratatul privind Uniunea Europeană. Actul normativ, în versiunea actualizată la zi, dispune că “orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale constituţionale, să se retragă din Uniune”.
Am putea descrie această procedură în doar cinci etape:
- Marea Britanie înştiinţează Consiliul European că doreşte să părăsească Uniunea Europeană
Principalele linii ale procedurii de retragere din Uniune sunt cuprinse în Articolul 50 al Tratatului Uniunii Europene. Procedura se deschide cu o notificare transmisă de ţara în cauză Consiliului European, organism din care fac parte cei 28 de şefi de state şi de guverne.
- Marea Britanie şi Uniunea Europeană negociază termenii desprinderii
În acest interval de timp, Londra continuă să se supună tuturor reglementărilor UE. Pe de altă parte, oficialii britanici de pe lângă Consiliul European nu s-ar implica în discuţiile şi procesul de votare pe marginea retragerii.
- Ambele părţi aprobă termenii separării
Două organisme de legiferare ale Uniunii Europene, Parlamentul European şi Consiliul European, trec la vot. Pentru a aproba ieşirea Marii Britanii, în Consiliul European este necesară o majoritate calificată, respectiv 20 de voturi din 27 (nu din 28, întrucât reprezentanţii britanici nu pot participa la vot). Articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene nu descrie mecanismul prin ţara care se retrage ar trebui să aprobe, la rândul ei, o asemenea decizie. Totuşi, în cazul particular al Marii Britanii, Camera Comunelor sugerează ca Executivul de la Londra să prezinte propriului Parlament acordul la care a ajuns cu Bruxelles-ul spre a fi ratificat.
- Marea Britanie şi Uniunea Europeană au la dispoziţie doi ani să parcurgă toate procedurile descrise mai sus
Termenul-limită de doi ani începe să curgă din momentul în care a fost notificat Consiliul European. El poate fi extins, dar numai cu acordul unanim al Consiliului European.
- După expirarea timpului, calitatea de membru UE a Marii Britanii încetează, chiar dacă nu s-a ajuns la un acord
Marea Britanie va pierde toate beneficiile şi responsabilităţile care decurg din calitatea de membru UE. Printre ele se numără comerţul liber şi libera mişcare a cetăţenilor britanici în spaţiul comunitar. În lipsa unor acorduri separate, comerţul cu statele Uniunii Europene ar putea deveni mai costisitor.
Astfel referendumul are doar o valoare consultativă – ieşirea în sine va dura. Procedura de ieşire prevăzută, în procedurile UE, Parlamentului European şi Comisiei Europene, este complicată şi implică o negociere ce se va întinde pe minimum 2 ani. Celelalte state membre ale UE pot însă întinde această perioadă. În tot acest timp, în Marea Britanie se aplică încă legile europene. Dacă, pe parcursul acestor negocieri, Marea Britanie se răzgândeşte, procedurile se pot stopa imediat.
Ce efecte adverse se vor simţi în România?
Votului dat de britanici va avea efecte şi asupra economiei româneşti, chiar dacă acestea nu vor fi unele devastatoare. Pe termen scurt, leul va avea de suferit, pierzînd teren în raport cu principalele valute, însă pe termen lung, în funcţie de cum se va realiza efectiv ieşirea din UE, pot apărea şi alte efecte, mult mai semnificative.
Efecte macroeconomice
Împactul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană asupra situaţiei macroeconomice a României ar trebui să fie relativ redus, întrucât creşterea economică este legată mai mult de consumul privat, iar legăturile directe cu economia britanică sunt reduse, însă pe termen mediu efectele ar putea fi mai ample, în special pe segmentul fondurilor europene.
În momentul de faţă există multe incertitudini cu privire la cum vor arată lucrurile pe acest plan. În plus, dacă decizia Marii Britanii va slăbi UE pe termen mediu şi lung, atunci acest aspect ar avea un impact negativ asupra României şi pe plan economic, şi pe plan geopolitic.
Schimburi comerciale
În privinţa schimburilor comerciale ca să ne facem o idee, Marea Britanie se află pe locul al cincilea în exporturile României, valoarea acestora ridicându-se la 2,38 miliarde de euro în anul 2015. La importuri, Marea Britanie se plasează pe locul al 14-lea, valoarea acestora ridicându-se la 1,56 miliarde de euro. În mod cert se vor resimţi efecte negative dar acestea nu sunt aşa de devastatoare.
Românii din Marea Britanie
Un alt efect direct va fi asupra celor mai bine de 170.000 de români care se găsesc acum în Marea Britanie. Practic, din moment ce Marea Britanie nu va mai fi ţară membră a Uniunii Europene, aceştia vor fi consideraţi extracomunitari şi nu vor mai avea drept de muncă şi nici să beneficieze de servicii sociale.
Românii din Regatul Unit vor fi supuşi la noi presiuni discriminatorii, dar rămânerea lor în Marea Britanie ar fi avantajoasă pentru angajatori, deoarece aceştia nu vor mai plăti contribuţiile sociale.
Fonduri europene
Pierderea de fonduri europene este, însă, o perspectivă dureroasă pentru România, care este oricum repetentă la acest capitol. Mai exact, Marea Britanie este acum un contributor net la bugetul Uniunii Europene, iar ieşirea din UE ridică probleme în ceea ce priveşte împărţirea banilor.
Cel mai mare risc pentru România, cel puţin pe următorii cinci ani, îl reprezintă fondurile europene deoarece ne mişcăm greoi în absorbţia fondurilor astfel încât nu vom mai beneficia de ele.
Unda de şoc a euroscepticismului a lovit deja Europa. Precedentul creat va anima şi celelalte ţări europene. Acestea susţin că vor să-şi controleze singure ţara, banii, frontierele şi politica. Tot mai mulţi oameni politici din diferite ţări profită de această decizie pentru a se afirma politic şi a câştiga simpatia electoratului, afirmând că vor organiza şi ei un referendum naţional. Cel mai mare risc în momentul de faţă îl constituie schimbarea percepţiei asupra Uniunii Europeane, ea nu mai este considerată o plasă de protecţie ci o povară pentru statele membre foarte dezvoltate şi automat acestea îşi pun întrebarea de ce să susţină toate statele membre când ar putea să iasă din Uniunea şi să se controleze singure.