Conform prevederilor din Codul Muncii, perioada de probă reprezintă un mod prin care aptitudinile salariatului pot fi verificate de către angajator.

Perioada de probă nu este utilă doar pentru angajator, ci şi pentru angajat. Fiecare dintre părţi are posibilitatea de a termina raporturile de munca rapid în această perioadă printr-o simplă notificare. Nici angajatorul nu trebuie să-şi motiveze decizia de terminare a raporturilor de muncă şi nici angajatul nu este obligat să rămână în perioada de preaviz.

Perioada de probă este facultativă şi subsidiară concursului sau examenului, putând fi stabilită în contractul de muncă numai prin acordul părţilor şi reprezintă o opţiune.

Angajatorul are posibilitatea de a stabili o durată mai mică a perioadei de probă, dacă doreşte acest lucru, legea prevede doar durata ei maximă de 90 zile calendaristice pentru funcţii de execuţie şi 120 de zile calendaristice pentru funcţii de conducere.

În timpul acestei perioade salariatul cu program de lucru parţial are aceleaşi drepturi precum angajatul încadrat cu normă întreagă.

Dacă avem în vedere cele menţionate mai sus putem deduce faptul că  perioada de probă pentru contractul individual de muncă cu durată parţială: este opţională, poate avea o durată mai mică dar nu mai mare decât cea prevazută de lege, implică respectarea aceloraşi obligaţii ca în cazul salariaţilor cu normă întreagă, implică acordarea aceloraşi drepturi de care se bucură angajaţii cu vechime din compania respectivă. Tocmai din aceste motive perioada de probă nu se înjumătăţeşte, chiar dacă timpul de lucru este redus ci se aplică prevederile legale în materie.