Taxa judiciară de timbru constă în plata efectuată de către orice persoană fizică sau juridică, interesată în rezolvarea pe calea justiţiei a problemelor de natură juridică, plată făcută statului pentru serviciile prestate prin intermediul instanţelor de judecată. Taxa judiciară de timbru este datorată atât pentru cererile şi acţiunile depuse la instanţele judecătoreşti, cât şi pentru cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Acestea se stabilesc diferit în funcţie de persoana care trebuie să o achite, fizică sau juridică.

Tocmai acesta a fost şi motivul pentru care s-a sesizat Curtea Constituţională cu o excepţie de constituţionalitate, aceasta respingând ca inadmisibilă excepţia prin Decizia nr. 211/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 439/13.06.2016.

Ce s-a considerat a fi neconstituţional?

Conform art. 7 din OUG nr. 80/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 392/29.06.2013, acţiunile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice se taxează cu 100 lei.

La nivel de lege organică trebuie să existe egalitate în drepturi între persoanele fizice şi juridice, în ceea ce priveşte apărarea drepturilor nepatrimoniale şi repararea prejudiciului rezultat din încălcarea acestora, însă dispoziţiile mai sus menţionate se referă doar la persoana fizică.

În condiţiile în care persoanei juridice îi este permis să ceară daune morale, rezultă că legislaţia trebuie să prevadă, cu claritate şi în mod predictibil, care este tratamentul juridic în ceea ce priveşte accesul acesteia la justiţie.

Nu se poate reţine nicio raţiune obiectivă şi rezonabilă, în sensul soluţiei legislative analizate (diferenţierea persoană fizică – persoană juridică) şi s-a instituit un tratament juridic diferit sub forma unui privilegiu în favoarea persoanelor fizice. În consecinţă, apreciază că se conferă dreptului persoanelor fizice la repararea prejudiciului nepatrimonial o poziţie distinctă, diferenţiată şi mai avantajoasă faţă de cel al persoanelor juridice titulare ale aceloraşi drepturi.

Ce a susţinut Curtea Constituţională?

Nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale deoarece persoanele juridice au un statul special şi trebuie să existe o diferenţiere între cele două şi nu se poate consideră că persoanele juridice sunt supuse unei nedreptităţi.

Legiuitorul a instituit o taxă judiciară de timbru în cuantum fix, respectiv 100 de lei, independentă de cuantumul pretențiilor pecuniare reflectând evaluarea reclamantului privind despăgubirile solicitate pentru anumite categorii de daune morale.

Textul amintit nu supune taxei judiciare de timbru speciale și fixe de 100 de lei orice pretenții în legătură cu daunele morale, ci doar în măsura în care acestea sunt invocate de o persoană fizică. În consecință, acțiunile formulate de o persoană juridică în scopul acordării unei sume de bani ca despăgubiri pentru pretinse daune morale nu vor fi tratate, în scopul determinării taxei judiciare de timbru datorate, prin prisma dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013. În acest din urmă caz, în măsura în care, în raport de cauza juridică invocată în susținerea obiectului cererii, nu este incidentă o altă normă juridică specială, calculul va fi efectuat potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, adică procentual.

Concluzii

Analiza atentă a textului în discuție permite și concluzia că nu orice cauză juridică a acțiunii privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale în beneficiul unei persoane fizice va intra sub incidența normei derogatorii, ci doar aceea prin care se invocă atingeri aduse ”onoarei, demnității sau reputației”.

În concluzie, considerăm că taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei aferentă despăgubirilor solicitate pentru daune morale, prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013, nu privește orice afirmare a unui prejudiciu pretins a fi fost suferit în legătură cu atributele personalității umane în general, ci doar în limita dreptului la demnitate, astfel cum se găsește acesta reglementat la art. 72 din Noul Cod civil.